Două superputeri, o tehnologie revoluționară și miza supremă: cine va controla secolul XXI
De la Silicon Valley la Shenzhen, de la laboratoarele secrete ale Pentagonului la fabricile automatizate din Shanghai, se desfășoară cea mai importantă competiție tehnologică din istorie. În joc nu sunt doar miliarde de dolari sau supremația științifică – ci însăși forma pe care o va lua viitorul nostru.
În dimineața rece de 20 ianuarie 2025, în timp ce Washington era captivat de ceremonia de învestire a președintelui Trump, o companie chineză aproape necunoscută, DeepSeek, lansa în tăcere un model de inteligență artificială care avea să șocheze lumea. DeepSeek-R1, așa cum s-a numit, rivaliza cu cele mai avansate sisteme americane – ChatGPT, Claude, Gemini – dar cu o diferență uluitoare: fusese creat cu doar 5,6 milioane de dolari, în timp ce competitorii americani cheltuiseră sute de milioane.
În câteva zile, aplicația DeepSeek devenea cea mai descărcată din SUA, depășind chiar ChatGPT. Bursele americane au tremurat: Nasdaq a pierdut 3,1%, iar acțiunile giganților tech au căzut brusc. Marc Andreessen, unul dintre cei mai influenți investitori din Silicon Valley, a numit-o „una dintre cele mai uimitoare descoperiri”. Președintele Trump a declarat că este „un semnal de alarmă”.
Acest moment – care deja poartă numele de „Sputnik-ul AI” – a deschis ochii lumii asupra unei realități șocante: China nu mai este cu ani în urmă în cursa inteligenței artificiale. Este la doar câteva luni distanță. Și accelerează.
Cum a început totul: de la AlexNet la ambițiile globale
Cursa modernă a AI a pornit într-un loc neașteptat: într-un laborator universitar din Toronto, în 2012. Acolo, o rețea neuronală numită AlexNet, creată de cercetătorul Geoffrey Hinton și studenții săi, a câștigat o competiție de recunoaștere a imaginilor cu o marjă uriașă. Era dovada clară că „deep learning” – învățarea profundă – funcționează. Silicon Valley a înțeles imediat: viitorul aparține AI.
Google a achiziționat DeepMind. Facebook și-a deschis propriul laborator de cercetare. Microsoft a investit masiv în cloud computing pentru AI. America părea să dețină toate cărțile câștigătoare: cei mai buni cercetători, cele mai mari companii tech, cele mai avansate procesoare.
Dar Beijing avea propriul scenariu.
În noiembrie 2012, Xi Jinping devenea liderul Chinei cu o viziune clară: până în 2049, centenarul Republicii Populare, China trebuia să fie „o națiune complet dezvoltată, bogată și puternică”. Și pentru asta, tehnologia era esențială.
Momentul decisiv a venit în iulie 2017. Consiliul de Stat al Chinei a publicat „Planul de dezvoltare a Inteligenței Artificiale de Nouă Generație” – un document care suna ca o declarație de război tehnologică. Obiectivul era simplu și ambițios: până în 2030, China să devină centrul principal de inovație AI din lume.
Nu erau vorbe goale. China și-a desemnat campionii naționali – Baidu pentru mașini autonome, Alibaba pentru orașe inteligente, Tencent pentru imagistică medicală – și a turnat miliarde de dolari în industrie. În 2018, China depunea deja de 2,5 ori mai multe brevete AI decât SUA.
Cursa era oficial deschisă.
Războiul cipurilor: când tehnologia devine armă
Dar în 2019, America a lovit din nou și a lovit exact acolo unde durea cel mai tare.
Huawei, gigantul telecom chinez, a fost plasat pe lista neagră americană. Peste noapte, compania și-a pierdut accesul la tehnologiile americane: cipuri avansate, software de la Google, licențe de la ARM. Era ca și cum ai tăia oxigenul unui organism viu.
Apoi, în 2020, SUA a mers și mai departe. O nouă regulă interzicea oricărei companii străine să furnizeze Huawei cipuri fabricate cu tehnologie americană. Ținta principală? TSMC din Taiwan, producătorul celor mai avansați semiconductori din lume. În septembrie 2020, TSMC făcea ultima livrare către Huawei. Apoi, tăcere.
Următorii doi ani au fost un șir de lovituri devastatoare pentru China:
- Octombrie 2022: NVIDIA și AMD nu mai pot vinde cipurile lor cele mai puternice (A100, H100) în China
- 2023: Olanda blochează exportul mașinilor de litografie EUV – echipamentele care fac posibilă producția cipurilor avansate
- 2024: Restricțiile se extind la tot mai multe companii și tehnologii
Logica americană era simplă: fără cipuri avansate, nu poți antrena modele AI de vârf. Fără modele de vârf, rămâi în urmă. Fără AI, pierzi viitorul.
Dar China avea alte planuri.
Rezistența: China refuză să se predea
În august 2023, în timpul unei vizite oficiale americane la Beijing, Huawei a lansat un nou smartphone: Mate 60 Pro. La prima vedere, nimic special. Dar când experții au deschis telefonul, au rămas șocați.
În interior era un procesor Kirin 9000s, fabricat de SMIC (compania chineză de semiconductori) la 7 nanometri – o tehnologie avansată care teoretic era imposibilă fără echipamentele occidentale blocate. Cum? Prin ingeniozitate extremă: inginerii chinezi reușiseră să modifice mașinile vechi de litografie DUV pentru a obține rezultate aproape de cele ale tehnologiei EUV.
Randamentul era doar 50% (față de 90% la liderii globali), costurile erau uriașe, iar statul chinez subvenționează pierderile. Dar mesajul era clar: restricțiile pot întârzia, dar nu pot opri.
China a răspuns sancțiunilor pe trei fronturi:
Primul: construirea unui ecosistem propriu. Sute de miliarde de dolari au fost investite în startup-uri de cipuri AI. Companii precum Cambricon, Biren Technology, Moore Threads au apărut din neant, fiecare încercând să devină „NVIDIA-ul Chinei”. Huawei și-a intensificat producția de procesoare Ascend pentru inteligență artificială – 200.000 de unități pe an până în 2025. Baidu și-a construit propriile cipuri Kunlun, instalând 30.000 în centrele sale de date.
Al doilea: ocolirea restricțiilor. Și aici lucrurile devin fascinante. În 2024, autoritățile din Singapore au descoperit o schemă: trei intermediari creaseră o firmă numită „Luxuriate Your Life” și cumpărase servere Dell și Supermicro echipate cu GPU-uri NVIDIA interzise, în valoare de 390 de milioane de dolari. Destinația? China, via Malaezia.
În Shenzhen, piețele negre prosperă. Vânzătorii oferă „sute sau mii” de cipuri A100 și H100 – teoretic imposibil de obținut. Un atelier de reparații GPU-uri spune că procesează 500 de unități pe lună. De unde vin? Nimeni nu întreabă prea multe.
Apoi sunt companiile-fantomă. Huawei însuși ar fi folosit interpuși pentru a comanda de la TSMC circa 2 milioane de „chiplet-uri” pentru procesoarele sale Ascend, până când TSMC a descoperit adevăratul client și a oprit producția.
Al treilea: cercetare revoluționară. În 2025, cercetători de la Universitatea Peking au anunțat două descoperiri care ar putea schimba totul: un tranzistor din materiale bidimensionale cu performanță cu 40% superioară cipurilor de 3nm ale TSMC, și primul cip pe bază de nanotuburi de carbon capabil să ruleze AI mai eficient decât siliciul. Sunt în stadiu experimental, dar dacă funcționează la scară industrială, ar putea permite Chinei să „sară peste” generațiile actuale de tehnologie.
Două viziuni, două lumi
Astăzi, în noiembrie 2025, cele două superputeri ”aleargă” aproape umăr la umăr, dar excelează în domenii diferite.
America domină tehnologia de vârf: GPT-4, Claude 3.5, Gemini Ultra rămân cele mai avansate modele AI. NVIDIA controlează 80% din piața cipurilor pentru AI, iar fiecare nou GPU al său (acum seria Blackwell) stabilește noi recorduri. Investițiile private în AI americană au atins 109 miliarde de dolari în 2024 – de 12 ori mai mult decât China. Proiectul Stargate, un parteneriat de 500 de miliarde de dolari între OpenAI, Oracle și SoftBank, promite cele mai puternice supercomputere din istorie.
Dar China domină aplicarea practică. Și aici statisticile sunt uimitoare: China operează aproximativ 2 milioane de roboți industriali – mai mulți decât restul lumii la un loc. În 2024 a instalat 295.000 de roboți noi, față de doar 34.000 în SUA. Până în 2027, planul chinez prevede că 70% din sectoarele cheie vor avea „transformare inteligentă completă” prin AI.
Diferențele sunt fundamentale:
SUA: Capitalism de risc, competiție între companii private, focus pe profit, inovație rapidă dar haotică.
China: Direcționare de stat, planificare pe termen lung, campioni naționali susținuți masiv, poate suporta pierderi ani de zile pentru obiective strategice.
SUA: Excelență la modele masive de limbaj, chatbot-uri, servicii cloud, aplicații consumer.
China: Integrare profundă în producție industrială, orașe inteligente (sute de orașe cu sisteme AI complete), roboți umanoizi în fabrici, 200 de milioane de camere cu recunoaștere facială.
În septembrie 2025, McKinsey raporta că firmele chinezești sunt de 2,3 ori mai predispuse să implementeze AI la scară în multiple divizii, în timp ce firmele americane arată ROI mai mare per inițiativă AI. Cu alte cuvinte: China aplică masiv dar uneori haotic, America aplică selectiv dar eficient.
Momentul DeepSeek: când eficiența bate puterea brută
Și ajungem înapoi la ianuarie 2025 și momentul care a schimbat percepția globală.
DeepSeek-R1 nu era doar încă un model AI chinezesc. Era dovada vie că inovația algoritmică poate compensa hardware-ul inferior. Restricțiile americane, în loc să oprească China, au forțat-o să devină mai ingenioasă, mai eficientă și mai creativă.
Modelul era complet open-source – greutăți, cod, date de antrenare, totul accesibil gratuit. O strategie genială: dacă nu poți bate sistemul închis al americanilor prin putere brută, deschide-l complet și lasă lumea întreagă să inoveze deasupra ta.
Reacția a fost globală. Țări în curs de dezvoltare care nu-și puteau permite modelele scumpe americane au avut brusc acces la tehnologie de vârf. Cercetători din întreaga lume au început să construiască peste DeepSeek. Presiunea pe gigantii americani să reducă prețurile a crescut instant.
Dar a ridicat și întrebări incomode: dacă China poate face asta cu hardware restricționat, ce va face când va avea acces la cipuri de ultimă generație? Au fost restricțiile doar o pierdere de timp? Sau mai rău – au accelerat inovația chineză în loc să o oprească?
Viitorul: patru scenarii posibile
Privind spre 2030, experții văd patru posibile evoluții ale acestei curse:
Scenariul 1: „Bifurcarea permanentă” (60% probabilitate)
Cele mai multe semne indică spre asta: două ecosisteme AI complet separate, fiecare dominant în propria sferă.
China va controla probabil Global South-ul – Africa, America Latină, Asia de Sud-Est – prin soluții ieftine, fără restricții politice și integrare cu inițiativa Belt & Road. Imagine: Nigeria adoptă orașe inteligente chinezești, Brazilia folosește roboți industriali de la Shenzhen, Indonesia rulează modelele sale guvernamentale pe cipuri Huawei.
SUA va păstra Europa, Japonia, Coreea, Australia – lumea dezvoltată – prin tehnologie superioară, alianțe de securitate și standarde democratice. Dar va fi o victorie scumpă: eficiența globală va scădea, costurile vor crește, inovația bazată pe colaborare va suferi.
În 2030, China ar putea produce cipuri de 3-5nm (față de sub-1nm în Occident) – suficient pentru 80% din aplicații. Modelele AI chinezești vor fi la paritate în majoritatea benchmark-urilor. Diferența? China va excela la aplicații practice și cost-efectivitate, SUA la frontiera absolută a tehnologiei.
Scenariul 2: „Dominația chineză” (10% probabilitate)
Acest scenariu necesită breakthrough-uri majore: China reușește să producă cipuri de 3nm competitive cu TSMC, sau tehnologiile alternative (nanotuburi carbon, computare optică) funcționează la scară industrială.
Dacă s-ar întâmpla așa, consecințele ar fi rapide. Costurile chinezești cu 50-70% mai mici decât americane. Majoritatea țărilor migrează către ecosistemul chinezesc din motive pur economice. Chiar și aliații SUA încep să ezite. Până în 2035, standardele impuse de China domină 60%+ din piața globală AI.
Probabilitatea e scăzută pentru că necesită fie colaps occidental (puțin probabil), fie salturi tehnologice multiple simultane (posibil, dar dificil).
Scenariul 3: „Dominația americană consolidată” (15% probabilitate)
Pentru ca SUA să câștige decisiv, restricțiile trebuie înăsprite dramatic și aplicate perfect – practic imposibil. Plus, China trebuie să eșueze în toate alternativele sale – din nou, improbabil dată fiind reziliența demonstrată.
Acest scenariu ar însemna că decalajul crește la 5-7 ani, China rămâne blocată la nivelul tehnologic 2024, iar brain drain-ul către Occident accelerează. Posibil doar dacă apar scandaluri masive de corupție în China sau probleme tehnice insurmontabile.
Scenariul 4: „Reunificarea pragmatică” (15% probabilitate)
O criză globală – pandemie mai gravă, schimbări climatice catastrofale, conflict major cu victime masive – forțează cooperarea.
Sau, mai optimist, ambele părți realizează că bifurcarea dăunează mai mult decât ajută. Leadership nou în SUA sau China prioritizează cooperarea pragmatică: relaxare treptată a restricțiilor, standarde comune pentru siguranța AI, colaborare în cercetare fundamentală (medicină, climă).
Probabilitatea e scăzută pentru că interesele de securitate națională sunt prea profunde, path dependency-ul prea mare (investiții de sute de miliarde deja făcute în ecosisteme separate) și lipsa de încredere prea profundă.
Ce înseamnă toate acestea pentru noi?
Această cursă nu e doar despre două superputeri. Ne afectează pe toți, inclusiv în România și Europa.
Pentru economie: Companiile multinaționale vor trebui să aleagă – sau să mențină operațiuni duale costisitoare. Lanțurile de aprovizionare se vor restructura. Joburile vor fi transformate de AI – atât în Occident (servicii automatizate) cât și în China (roboți în fabrici).
Pentru siguranță: Armele autonome sunt deja o realitate. China testează drone-roi controlate de AI. SUA dezvoltă sisteme de luptă algoritmice. Riscul unui accident sau escaladare din eroare AI e real. Dar cooperarea între SUA și China pe „linii roșii” în AI militar este improbabilă în prezent și viitorul apropiat.
Pentru societate: AI va concentra puterea – în guverne, în corporații gigantice. China are deja 200 de milioane de camere cu recunoaștere facială. Creditul social digital. Supraveghere totală. Dar și SUA are probleme: concentrarea puterii AI în mâinile a 5-6 companii, lipsa reglementării, îngrijorări despre bias și discriminare algoritmică.
Pentru țările mici: Va trebui să alegem alianțe sau să dezvoltăm capacități minime proprii. Europa încearcă o a treia cale – reglementare strictă (AI Act) și investiții proprii. Dar e greu să lupți cu bugetele americane sau cu mobilizarea chinezească.
Pentru societate, în general: AI va fi peste tot în 5 ani. De la asistentul vocal care știe tot despre tine, la medicul AI care-ți diagnostichează bolile, la mașina autonomă, la roboți umanoizi care îți livrează pizza. Întrebarea nu e „dacă” ci „cum” – și dacă sistemul va respecta valorile democratice sau va prioritiza controlul.
Lecția DeepSeek: eficiența învinge forța brută
Dacă e să reținem ceva din această cursă titanică, ar trebui să fie asta: constrângerile stimulează inovația.
DeepSeek a dovedit că nu trebuie să ai cele mai scumpe supercomputere pentru a crea AI de clasă mondială. Că ingeniozitatea algoritmică contează la fel de mult ca hardware-ul. Că open-source poate fi o armă strategică. Că un model antrenat cu 5,6 milioane de dolari poate rivaliza cu unul de 500 de milioane.
China, forțată de sancțiuni, a inventat soluții la care nimeni nu s-ar fi gândit în condiții normale. A făcut cipuri de 7nm fără echipamentele „necesare”. A creat o industrie întreagă de alternative. A mobilizat resurse ca într-un război.
America, confruntată cu competiția, investește sume record. Proiectul Stargate. Repatrierea producției de cipuri (TSMC Arizona). Alianțe întărite cu Taiwan, Japonia, Coreea, Olanda. Inovație accelerată de urgența competiției.
Ambele sunt mai puternice astăzi decât ar fi fost fără această cursă. Dar prețul este fragmentarea lumii – și riscuri crescute.
Cursa continuă
În septembrie 2025, la un summit AI la San Francisco, un cercetător american spunea: „China este la 3-6 luni distanță. În tehnologie, asta e practic paritate.”
La Beijing, în aceeași perioadă, un oficial chinez declara: „Vom deveni autosuficienți tehnologic până în 2030. Nu e o întrebare de dacă, ci de când.”
Ambii au dreptate. Și ambii greșesc. Pentru că această cursă nu are o linie de sosire.
Fiecare breakthrough tehnologic deschide noi frontiere. Fiecare restricție generează alternative creative. Fiecare investiție masivă ridică miza pentru cealaltă parte. Este un joc dinamic, în continuă evoluție, unde pozițiile se schimbă lunar.
Verdictul final?
În 2030, vom avea, probabil, două ecosisteme AI mature, fiecare excelând în propriile domenii. SUA va conduce tehnologia absolut de vârf – cele mai mari modele, cele mai avansate cipuri, cercetarea fundamentală. China va domina aplicarea la scară – roboți în fabrici, orașe inteligente integrate, producție automatizată masivă.
Global South-ul va folosi predominant tehnologie chineză (ieftină, accesibilă, fără string-uri politice). Lumea dezvoltată va rămâne loială ecosistemului occidental (performanță superioară, valori democratice, alianțe de securitate).
Dar între timp, vom pierde eficiența unei lumi integrate. Vom risca accidente din lipsa cooperării pe AI safety. Vom vedea o cursă a înarmărilor AI militare fără precedent.
Și într-o zi, poate 2027, poate 2035, unul dintre aceste laboratoare – din California sau Shenzhen – va crea ceva cu adevărat transformator. AGI – Artificial General Intelligence – o mașină care gândește ca un om, dar mult mai rapid și mult mai profund. Sau calculatoare cuantice care rezolvă probleme actualmente imposibile. Ori interfețe creier-computer care îmbină inteligența biologică cu cea artificială.
În acel moment, cine va fi în frunte va câștiga nu doar o întrecere, ci poate chiar viitorul.
Cursa continuă. Miza? Totul.
Scris de Ziare pe Scurt
