Când o operațiune federală se laudă cu „succes” și se încheie după ce doi cetățeni americani au fost uciși de agenți, întrebarea nu mai este dacă statul și-a făcut treaba, ci ce preț a acceptat societatea pentru această „ordine”. În Minnesota, administrația Trump trage linie peste un episod care a inflamat țara: un val de aplicare agresivă a legii imigrației, urmat acum de o retragere controlată – prezentată ca dovadă că strategia funcționează.
Foto credit: Nvss132, CC0, via Wikimedia Commons
Într-o conferință de presă la Minneapolis, „țarul frontierei” de la Casa Albă, Tom Homan, a anunțat că președintele Donald Trump a acceptat propunerea lui de a încheia „Operation Metro Surge”, misiunea care a inundat zona Minneapolis–St. Paul cu mii de ofițeri federali încă din decembrie. Homan spune că „ținte” pentru acțiuni au fost „mult reduse” și că schimbările din ultimele săptămâni sunt „toate bune”. Criticii, în schimb, văd în această concluzie o încercare de a calma o criză politică și morală care a scăpat de sub control.
Retragerea: o „dezescaladare” sau o repoziționare?
Homan a descris încheierea operațiunii ca pe un proces în desfășurare: după anunțul de săptămâna trecută privind retragerea a 700 de agenți (o reducere de aproximativ 25%), rămânând circa 2.000 în teren, retragerea totală „va continua până săptămâna viitoare”. Nu e o plecare completă: va rămâne un „mic dispozitiv” pentru „o perioadă de timp”, ca să transfere comanda înapoi către un birou local și să se asigure că „activitatea agitatorilor” nu reapare.
Asta spune mult despre filosofia operațiunii: nu se încheie ca un capitol închis, ci ca un comutator – de la ofensivă masivă la prezență permanentă, dar mai discretă. Iar mesajul politic e explicit. „Pentru cei care spun că dăm înapoi de la aplicarea legii imigrației sau de la promisiunea deportărilor în masă, vă înșelați”, a insistat Homan.
„Succes” cu 4.000 de arestări, dar cu două decese care schimbă totul
Potrivit lui Homan, peste 4.000 de imigranți fără acte au fost arestați, inclusiv persoane condamnate pentru viol și alte infracțiuni sexuale, iar operațiunea ar fi dus la reținerea pentru deportare a unor „imigranți ilegali care au comis crime violente”. Este, fără îndoială, cifra pe care administrația vrea să o imprime în memorie.
Dar Minnesota nu va uita ușor alt bilanț: Renee Nicole Good și Alex Pretti, doi cetățeni americani, uciși în ianuarie în altercații separate cu agenți federali. Aceste decese au detonat proteste ample și au întors rapid opinia publică împotriva ICE, transformând operațiunea într-un simbol al riscului de a „militariza” aplicarea legii imigrației în interiorul țării.
Iar aici apare fisura: dacă o operațiune e „un mare succes”, de ce a fost nevoie de o schimbare de comandă și de o retragere accelerată? Homan a fost trimis de Trump în Minnesota în urmă cu mai puțin de trei săptămâni tocmai pentru a prelua conducerea, după ce liderul operațiunii, Gregory (Greg) Bovino, a fost tras pe linie moartă pe fondul criticilor intense privind folosirea forței.
Cooperare locală sau presiune federală? Două narațiuni care se bat cap în cap
Homan atribuie „dezescaladarea” unei cooperări „fără precedent” între agențiile federale și liderii statali și locali. El i-a lăudat public pe guvernatorul democrat Tim Walz, pe primarul Minneapolisului Jacob Frey și pe procurorul general al statului, Keith Ellison, pentru colaborare „în ciuda diferențelor politice”. În versiunea Casei Albe, Minnesota ar fi devenit „mai puțin un stat-sanctuar”, iar autoritățile locale ar fi intensificat măsurile împotriva protestatarilor considerați „amenințări la siguranța publică”; în plus, închisorile locale ar fi fost mai dispuse să anunțe ICE despre datele de eliberare ale persoanelor vizate.
În același timp, Keith Ellison a mers în direcția opusă, într-o audiere la Comisia pentru Securitate Internă și Afaceri Guvernamentale din Senatul SUA: „Surge-ul contribuie la criminalitatea violentă”, a spus el, afirmând că „două dintre cele trei omucideri comise în Minneapolis în 2026 au fost comise de agenți federali de imigrație”.
Aceste două narațiuni sunt incompatibile: una spune că forța federală a adus siguranță; cealaltă spune că a adus violență și instabilitate. Homan admite că „au existat unele probleme”, dar susține că au fost rezolvate și că operațiunea lasă Minnesota „mai sigură”.
Miza reală: precedentul național și bătălia din Congres
Episodul Minnesota nu e doar local. El se așază într-un conflict mai larg între administrația Trump și orașele conduse de democrați, unde rezistența vine simultan din stradă, din administrațiile locale și din instanțe.
Mai mult, disputa despre „cum operează” agenții federali a ajuns să amenințe chiar funcționarea guvernului: Congresul dezbate finanțarea Departamentului pentru Securitate Internă (DHS), inclusiv ICE, iar disputa riscă să ducă la un shutdown parțial. Democrații condiționează sprijinul de modificări precum interzicerea purtării măștilor de către agenți, obligativitatea identificării acestora, precum și oprirea perchezițiilor fără mandat.
Aici e punctul în care „Operation Metro Surge” devine mai mult decât o operațiune: devine argument într-un război instituțional despre transparență, control civil și limitele puterii federale. Când agenții acționează mascați, când comunitățile acuză abuzuri, iar guvernul răspunde cu „rezultate” și cifre, cine stabilește standardul democratic al aplicării legii?
Închiderea operațiunii din Minnesota nu înseamnă finalul politicii, ci testarea unei formule: presiune maximă, reacție publică, ajustare tactică, apoi normalizarea unei prezențe permanente. Rămâne de văzut dacă această „lecție” va tempera abordarea administrației sau, dimpotrivă, o va rafina pentru următoarele state.
Surse: CNBC, BBC, NPR.
