Președintele american Donald Trump a anunțat miercuri, 25 martie, că se va întâlni cu liderul chinez Xi Jinping la Beijing pe 14 și 15 mai 2026. Întâlnirea fusese inițial planificată pentru sfârșitul lunii martie, dar a fost amânată după declanșarea operațiunii militare americane împotriva Iranului. Trump a descris evenimentul drept unul „monumental” și a anunțat că el și Prima Doamnă Melania îl vor primi ulterior pe Xi și pe soția acestuia, Peng Liyuan, la Washington D.C., într-o vizită de reciprocitate programată tot în cursul acestui an. Reprezentanții celor două părți finalizează pregătirile pentru ambele vizite.
Anunțul a fost făcut pe platforma Truth Social, după ce la mijlocul lui martie Trump ceruse o amânare de „o lună sau cam așa”, invocând necesitatea de a rămâne la Washington în timp ce conflictul din Iran continua. Summitul era inițial programat în perioada 31 martie – 2 aprilie.
Un armistițiu fragil și tarife noi
Relația comercială SUA-China funcționează în 2026 pe baza unui armistițiu semnat în octombrie 2025 la Busan, Coreea de Sud, care a suspendat noile tarife americane și a redus restricțiile chineze asupra accesului la pământuri rare și magneți, după o perioadă în care tarifele reciproce escaladaseră la niveluri triple.
Dar armistițiul a fost imediat complicat de o decizie judiciară. Curtea Supremă a SUA a declarat neconstituționale tarifele impuse prin Legea privind Puterile Economice în Situații de Urgență Internaționale, după care Washington a instituit o suprataxă de 10% pe importurile tuturor partenerilor comerciali și a lansat noi investigații împotriva Chinei în baza Secțiunii 301 din legea comercială.
În acest context, negociatorii celor două țări s-au întâlnit la Paris pe 15-16 martie. Discuțiile, descrise de sursele Reuters drept „remarcabil de stabile”, au vizat potențiale acorduri în agricultură, minerale critice și comerț gestionat. Partea americană a solicitat Chinei să extindă importurile de avioane Boeing și de cărbune, petrol și gaze naturale, în timp ce Beijingul s-a arătat deschis la achiziții suplimentare de produse agricole, inclusiv carne de pasăre, carne de vită și soia. Secretarul Trezoreriei Scott Bessent a descris întâlnirile drept „foarte bune”, deși analiștii estimează că summitul se va concentra pe „fructele cele mai ușor de cules” — angajamente de cumpărare, mai degrabă decât o reformă structurală a relației comerciale.
China vulnerabilă energetic, dar mai pregătită decât pare
Războiul din Iran a lovit direct în aprovizionarea energetică a Chinei. Înainte de conflict, China primea 5,35 milioane de barili de petrol pe zi prin Strâmtoarea Hormuz — cifră care a scăzut la aproximativ 1,22 milioane, provenind exclusiv din Iran. Beijingul anticipase parțial criza: în primele două luni ale anului, importurile de petrol au crescut cu 16%, pentru constituirea de stocuri strategice, iar rezervele acumulate pot acoperi un necesar estimat la 100-120 de zile de consum normal.
Pe termen lung, criza poate paradoxal să consolideze poziția Chinei. Petrolul și gazele care tranzitează Hormuz reprezintă acum aproximativ 6% din consumul total de energie al țării — o pondere în scădere constantă, pe măsură ce Beijingul și-a redus sistematic dependența de combustibili fosili. Până în 2024, energia curată a acoperit 84% din creșterea cererii de electricitate a Chinei, iar aproape jumătate din autoturismele noi vândute au fost electrice. Criza actuală poate accelera adoptarea tehnologiilor verzi chineze în restul lumii, pe măsură ce țările importatoare caută să reducă dependența de petrolul din Golf — iar China domină deja lanțurile de aprovizionare pentru energia regenerabilă.
Cine câștigă cu adevărat din această criză
Imaginea diplomatică este cea mai complexă. China a refuzat explicit să contribuie la redeschiderea Strâmtorii Hormuz, cerere pe care Trump o formulase public. Beijingul a livrat în schimb ajutor umanitar Iranului și a aranjat evacuarea a peste 3.000 de cetățeni chinezi din zona de conflict, gestionând discret o relație strategică — acordul de cooperare sino-iranian pe 25 de ani, semnat în 2021 — fără să se expună militar.
Ali Wyne de la International Crisis Group avertizează că amânarea summitului „subliniază cât de mult a subestimat Trump consecințele Operațiunii Epic Fury” — un demers militar care trebuia să consolideze poziția SUA față de China, dar care s-a întors împotriva sa. Foreign Affairs notează că Beijingul va folosi summitul pentru a transmite partenerilor asiatici ai Washingtonului că SUA sunt mai preocupate de relația cu China decât de securitatea lor — un mesaj destinat Japoniei, Taiwanului și altora.
Există și un unghi financiar mai puțin vizibil. De la declanșarea războiului pe 28 februarie, 11,7 milioane de barili de petrol iranian au ajuns la rafinăriile chineze — fiecare baril decontat în afara sistemului dolarului american, prin flote paralele și prin CIPS, alternativa chineză la SWIFT.
Rămâne de văzut cine pleacă cu mai mult
Summitul de la Beijing din 14-15 mai va fi prima vizită a unui președinte american în China din 2017 încoace. Trump merge cu agenda lui: tarife, soia, Boeing, fentanil. Xi merge cu agenda lui: stabilitate, timp și imaginea unui partener mai predictibil decât Washingtonul. Cei doi se întâlnesc într-o lume pe care războiul din Iran a redistribuit-o — energetic, comercial și strategic — mai rapid decât orice negociere diplomatică ar fi putut-o face.
Surse: Truth Social (@realDonaldTrump), CNBC, Al Jazeera, NBC News, Fortune, Foreign Affairs, Foreign Policy, PBS NewsHour, Asia Times, Bruegel, Latitude Media, Reuters, Euronews, Middle East Council on Global Affairs, Small Wars Journal
