Iranul intră într-o zonă periculoasă: nu doar pentru că își schimbă liderul suprem în plin război regional, ci pentru că modul în care se face tranziția – rapid, sub presiune și cu un nume din familie – riscă să arate lumii că Republica Islamică se sprijină mai mult pe forță decât pe legitimitate.
Foto credit: Tasnim News Agency, CC BY 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by/4.0, via Wikimedia Commons
Informația, publicată de Iran International (site de opoziție) și preluată de Ukrinform, susține că Adunarea Experților l-a ales pe Mojtaba Khamenei drept nou Lider Suprem, după moartea ayatollahului Ali Khamenei. Teheranul oficial nu confirmă alegerea, dar se grăbește să contracareze alt zvon: agenția Mehr insistă că Mojtaba este „în deplină sănătate”, după ce au circulat relatări că ar fi fost ucis alături de tatăl său într-o lovitură israeliană.
O alegere „swift”, dar cu întrebarea esențială: cine conduce, de fapt?
Raportul Iran International vorbește despre „presiune puternică” din partea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) asupra Adunării Experților – organismul care, teoretic, decide succesiunea. Dacă acest detaliu se confirmă, mesajul e limpede: într-un moment de criză, centrul de greutate al puterii se mută și mai mult spre aparatul de securitate.
Nu e doar o chestiune de procedură internă. Într-un stat construit ideologic împotriva monarhiei, o succesiune de tip „tată–fiu” are un cost simbolic uriaș. Și ridică o întrebare pe care regimul o urăște: Republica Islamică mai e „republică” sau devine, sub presiunea războiului, un sistem de continuitate familială garantat de armată?
Războiul accelerează tranziția și închide ușile
Contextul militar e detonatorul. Sursele menționează că Ali Khamenei a fost ucis în „lovitura de deschidere” a Operațiunii „Roaring Lion”, iar la trei zile după asasinat Israelul ar fi lovit clădirea Adunării Experților din Qom. Agenția de stat Fars confirmă bombardarea, dar susține că nu avea loc nicio ședință și că imobilul ar fi unul vechi, „nefolosit pentru întâlniri”. Tot Fars spune că votul s-a desfășurat de la distanță, „din motive de securitate”, iar procesul de selecție a fost „foarte rapid”.
În paralel, Ukrinform amintește că pe 28 februarie SUA și Israel au efectuat lovituri comune asupra unor ținte ale regimului iranian, iar Iranul a răspuns atacând baze americane din Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Bahrain și Iordania. IRNA a confirmat că Ali Khamenei a murit în dimineața de 28 februarie. Într-un asemenea tablou, viteza devine politică de stat: orice vid de putere e o invitație la fracturi interne și la noi lovituri externe.
De ce Mojtaba: putere fără funcție, influență cu sancțiuni
Mojtaba Khamenei, 56 de ani, apare în relatare ca „omul Gardienilor” – o figură extrem de influentă, deși fără funcție oficială. Sursele îl descriu drept „portarul” tatălui său timp de peste 27 de ani, cu legături strânse cu IRGC și cu acuzații vechi de implicare în „aranjarea” rezultatelor electorale și reprimarea protestelor. Influența sa ar fi atins aproape toate zonele statului: de la numiri în media și viața universitară până la decizii privind războiul regional cu Israelul și proiectul nuclear.
Washingtonul îl are deja pe radar: Departamentul Trezoreriei SUA l-a sancționat în 2019, susținând că acționa ca reprezentant al Liderului Suprem și primea autoritate delegată fără să fie ales sau numit formal. Oficialii americani l-au legat și de cooperarea cu Qassem Soleimani (fost comandant al Forței Quds) și cu miliția Basij. În ianuarie 2026, o investigație Bloomberg a descris o rețea financiară secretă asociată lui Mojtaba, cu proprietăți imobiliare în Londra și Dubai și conturi gestionate prin intermediari.
Asta înseamnă că, dacă el devine cu adevărat Lider Suprem, Iranul ar putea intra într-o etapă de și mai mare izolare financiară și diplomatică: un lider deja sancționat, cu reputație de „om din umbră”, nu e tocmai figura care să deschidă negocieri credibile cu Occidentul.
„Dinastie” într-un sistem anti-dinastic: fisura de legitimitate
În interiorul Iranului, candidatura lui Mojtaba e descrisă ca fiind controversată din două motive structurale: tradiția șiită respinge succesiunea dinastică, iar Republica Islamică s-a născut tocmai din prăbușirea monarhiei șahului. În plus, articolul indică o vulnerabilitate clericală: Mojtaba nu ar avea rangul religios înalt considerat, de regulă, necesar pentru a conduce.
Mai mult, chiar Ali Khamenei ar fi fost, potrivit relatării, împotriva ideii ca fiul său să-i urmeze, iar un material New York Times ar fi spus că Mojtaba nu era între cei trei candidați propuși de un comitet desemnat pentru scenariul asasinării liderului.
Dacă toate aceste elemente sunt reale, regimul transmite un semnal de criză: criteriile „teologice” și mecanismele „instituționale” cedează în fața criteriului dur – controlul aparatului de forță.
Înmormântare, consiliu interimar și un stat care își ține respirația
După moartea lui Ali Khamenei, a fost format un consiliu interimar de conducere, conform Constituției Iranului: președintele Masoud Pezeshkian, șeful justiției Gholam-Hossein Mohseni Ejei și reprezentantul Consiliului Gardienilor, ayatollahul Ahmad Arafi. Totodată, s-a anunțat că trupul lui Khamenei va fi îngropat în Mashhad, după o „mare ceremonie de rămas-bun” la Teheran, fără detalii despre calendar.
În asemenea momente, funeraliile nu sunt doar ritual: sunt test de control al străzii, de disciplină internă și de mesaj extern. Iar alegerea succesorului, dacă se confirmă, pare construită pentru continuitate prin forță, nu pentru consens.
Finalul rămâne deschis și incomod: dacă IRGC a împins această decizie, atunci adevărata tranziție nu este de la Ali Khamenei la Mojtaba Khamenei, ci de la un sistem teocratic „arbitrat” de cler la un sistem securitar care folosește clerul ca decor. Iar într-un conflict deja regionalizat, decorul se poate prăbuși mult mai repede decât crede Teheranul.
Surse: Israel Hayom; Ukrinform (Iran International )
