În interacțiunile sociale, oamenii tind adesea să reproducă, involuntar, expresiile faciale ale celor cu care vorbesc – fenomen cunoscut drept mimetism facial. Acesta a fost, până acum, asociat mai ales cu empatia și legătura socială. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Tel Aviv arată însă că mimica facială poate prezice și alegerile pe care le facem. Concluzia: persoanele care imită mai intens expresiile faciale pozitive ale interlocutorilor sunt mai predispuse să aleagă opțiunea asociată acelei interacțiuni.
Studiul, publicat în revista Communications Psychology, a pornit de la observația autorului principal, Liron Amihai. El povestește că, în adolescență, când mergea cu prietenii la cinema și le citea mai multe opțiuni de filme, își dădea seama din reacțiile lor ce variantă urma să fie aleasă. Această experiență comună a fost „tradusă” în laborator, de data aceasta cu senzori faciali atașați participanților. Cercetările anterioare arătaseră deja că expresiile faciale pot anticipa alegerile, dar, de regulă, în situații cu opțiuni foarte diferite – ceva extrem de plictisitor versus ceva foarte amuzant. Când diferențele dintre opțiuni sunt mici, expresiile individuale devin mai greu de interpretat.
Echipa din Tel Aviv a presupus că mimetismul facial – felul în care ne oglindim inconștient expresiile partenerului de dialog – ar putea fi un indicator mai fin al acordului și preferințelor decât expresiile fiecăruia, luate separat. Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au recrutat 106 adulți, organizați în 53 de perechi de persoane care nu se cunoșteau între ele. Participanții au purtat electrozi EMG faciali de înaltă rezoluție, capabili să detecteze mișcări extrem de fine ale mușchilor feței.
Experimentul a avut două etape. În prima, membrii fiecărei perechi au făcut pe rând următorul lucru: unul citea două rezumate de filme, în timp ce celălalt asculta și îi observa fața. După acest moment, fiecare dintre cei doi a ales, în privat, filmul pe care îl prefera. În a doua parte a studiului, ambii participanți au ascultat aceleași rezumate, dar de data aceasta înregistrate audio și citite de o actriță, fără interacțiune directă între ei.
Activitatea musculară facială a fost înregistrată continuu. Analiza datelor a arătat că, atunci când ascultătorii imitau mai intens expresii pozitive – de exemplu zâmbete sau ridicarea sprâncenelor – în timpul unui anumit rezumat, erau mult mai predispuși să aleagă filmul respectiv. Acest tipar s-a menținut chiar și în etapa în care participanții ascultau doar vocea înregistrată, fără să vadă chipul vorbitorului, ceea ce sugerează că și tonul sau conținutul emoțional al vocii pot declanșa reacții faciale subtile.
Rezultatele indică faptul că mimetismul facial este mai mult decât un simplu mecanism de conectare socială. Potrivit lui Amihai, nivelul de imitare a expresiilor a fost un predictor mai bun al alegerilor decât expresiile proprii ale participanților. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de o copiere automată, ci de un proces care reflectă modul în care evaluăm opțiunile în context social. Această descoperire deschide discuții despre posibile aplicații în domenii variate – de la justiție (analiza interacțiunilor martor-avocat sau judecător) la marketing (testarea reclamelor și a mesajelor comerciale) sau cercetare comportamentală.
Echipa intenționează să extindă studiile și către populații clinice, inclusiv persoane cu autism, pentru a înțelege mai bine rolul mimetismului în luarea deciziilor sociale. Dacă, de exemplu, persoanele cu dificultăți de recunoaștere și imitare a expresiilor faciale iau decizii diferite în astfel de contexte, acest lucru ar putea oferi indicii importante despre modul în care construim, la nivel de creier, legătura dintre emoție, mimică și alegere.
Sursa: Descopera.