Gest simbolic sau mutare strategică într-o regiune-cheie?
Pe 26 decembrie 2025, Israel a devenit prima țară membră a ONU care recunoaște oficial Republica Somaliland ca stat suveran. O regiune separatistă din nordul Somaliei, cu propriul guvern, monedă și forțe de securitate de peste trei decenii, dar ignorată diplomatic de întreaga comunitate internațională – până acum.
Premierul Benjamin Netanyahu a descris mișcarea ca fiind „în spiritul Acordurilor Abraham” și i-a mulțumit public directorului Mossad, David Barnea, pentru contribuția agenției. O formulare neobișnuită: liderii politici nu obișnuiesc să crediteze public serviciile de informații pentru succese diplomatice.
Reacțiile au fost previzibile și vehemente. Somalia a numit decizia „un atac deliberat asupra suveranității” sale. Uniunea Africană a avertizat că recunoașterea „creează un precedent periculos”. Douăzeci și unu de state – de la Arabia Saudită la Iran, de la Egipt la Turcia – au semnat o declarație comună de condamnare în mai puțin de 24 de ore.
Dar poate mai semnificativ decât cine a semnat este cine nu a semnat: Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc – partenerii Israelului din Acordurile Abraham – au preferat tăcerea.
De ce Somaliland? De ce acum?
Harta oferă primul răspuns. Somaliland controlează aproximativ 850 de kilometri de coastă la Golful Aden, în proximitatea strâmtorii Bab el-Mandeb, una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii. Între 12% și 16% din comerțul global tranzitează Marea Roșie. Cine controlează accesul, controlează presiunea.
Al doilea răspuns vine din Yemen. Rebelii Houthi, susținuți de Iran, au transformat Marea Roșie într-o zonă de risc pentru navigația internațională și pentru Israel în particular. Teritoriul Somaliland se află la aproximativ 300–500 de kilometri de zonele controlate de Houthi, incluzând portul Hodeidah.
Un raport al Institutului pentru Studii de Securitate Națională (INSS) din Israel, publicat cu o lună înainte de recunoaștere, descria explicit Somaliland ca «o potențială bază avansată pentru monitorizarea Houthi, sprijin logistic pentru guvernul yemenit și operațiuni directe». Raportul compara potențiala alianță cu cea dintre Israel și Azerbaidjan – un parteneriat care a extins semnificativ capacitatea Israelului de a contracara amenințarea iraniană.
Unde este America?
Poate cea mai interesantă absență din această poveste este cea a Statelor Unite.
Întrebat de New York Post despre recunoașterea Somalilandului, președintele Donald Trump a răspuns inițial „nu în acest moment”, apoi și-a corectat răspunsul în „nu”. A adăugat, aparent sceptic: „Știe cineva ce e Somaliland, de fapt?”. Când i s-a menționat oferta Somaliland de a găzdui o bază americană la Marea Roșie, a replicat: „Big deal”.
Și totuși, în culise, lucrurile arată diferit. Project 2025, documentul-program al Heritage Foundation, considerat un blueprint pentru o a doua administrație Trump, recomanda explicit recunoașterea Somalilandului „ca gardă împotriva deteriorării poziției americane în Djibouti”, unde China operează singura sa bază militară din străinătate. Senatorul republican Ted Cruz a cerut public recunoașterea încă din august 2025.
Cum se explică discrepanța?
O ipoteză: Trump nu minte când spune „nu”, dar nici nu are nevoie să recunoască Somaliland personal. Arhitectura este deja funcțională. Israel oferă legitimare diplomatică, Emiratele Arabe Unite operează baza militară din portul Berbera (o investiție de 442 de milioane de dolari începută în 2016), iar Statele Unite pot beneficia de acces strategic fără să plătească un cost politic direct.
Este, în esență, modelul Taiwan aplicat în Cornul Africii: sprijin de facto, fără recunoaștere de jure.
Cine câștigă, cine pierde?
Câștigători clari:
- Israel, care obține un punct strategic în proximitatea Yemenului și își extinde „doctrina periferiei” – alianțe la marginea lumii arabe;
- Somaliland, care primește o recunoaștere istorică după 34 de ani de izolare;
- Emiratele Arabe Unite, a căror investiție din Berbera capătă legitimare indirectă, fără asumarea costului politic al recunoașterii;
- Etiopia, pentru care un Somaliland recunoscut consolidează acordul privind accesul la portul Berbera.
Perdanți potențiali:
- Somalia, care suferă o lovitură la suveranitatea teoretică, deși controlul efectiv asupra Somalilandului era oricum inexistent;
- Turcia și Qatar, care au investit masiv în Somalia și văd cum partenerul lor se fragmentează;
- principiul frontierelor intangibile, deoarece, dacă Somaliland reușește, alte mișcări separatiste din Africa ar putea invoca precedentul.
Ce urmează?
Benjamin Netanyahu are programată o întâlnire cu Donald Trump la Mar-a-Lago în zilele următoare. Președintele Somalilandului a fost invitat oficial în Israel. Rămâne de văzut dacă reacțiile internaționale vor duce la o dezbatere în Consiliul de Securitate al ONU, unde Somalia va deține președinția rotativă în ianuarie 2026.
Dincolo de calendar, întrebarea strategică rămâne: va urma cineva exemplul Israelului?
Dacă Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie sau Etiopia fac acest pas în următoarele luni, Somaliland ar putea deveni primul stat african post-colonial recunoscut prin secesiune fără acordul țării-mamă. Dacă recunoașterea israeliană rămâne singulară, va fi doar o notă de subsol geopolitică – un gest util pentru Israel, dar insuficient pentru a schimba statutul internațional al Somalilandului.
Recunoașterea Somalilandului de către Israel nu este un gest simbolic, ci o mutare strategică într-o regiune în care rutele contează mai mult decât granițele. Rămâne de văzut dacă acest precedent va fi urmat sau va rămâne o excepție calculată. În geopolitică, diferența dintre cele două decide nu doar statutul unui teritoriu, ci echilibrul unei întregi regiuni.
28 decembrie 2025
Scris de Adrian Stoica
Surse:
The Times of Israel, Al Jazeera, CNN, Reuters (26–27 decembrie 2025);
Institute for National Security Studies (INSS) – raport, noiembrie 2025;
Atlantic Council (iulie 2025);
Al-Monitor (martie 2025);
Middle East Eye, Washington Examiner, Ynet News, The National (decembrie 2025);
Ministerul Afacerilor Externe al Qatarului – declarația comună a celor 21 de state (27 decembrie 2025).
