Dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, renumit pentru pasiunea sa extremă pentru vânătoare, a fost promovat ca „primul vânător al țării”, dar practica sa devenea adesea departe de etica sportului cinegetic, concentrându-se pe uciderea animalelor mari în număr mare pentru a se glorifica cu realizări exagerate. Cataloagele internaționale de vânătoare din deceniile 1970-1989 sunt pline de trofee atribuite lui Ceaușescu, inclusiv poziții fruntașe în clasamente mondiale sau naționale, alături de sute de medalii câștigate de România la expoziții globale, toate înregistrate pe numele său.
Trofeele de top prezentate în aceste cataloage ridică întrebări privind autenticitatea lor, dezvăluite prin mărturii ale organizatorilor. Un exemplu emblematic este cornul de cerb comun, care a deținut recordul mondial între 1981 și 1985. Animalul a fost împușcat de Ceaușescu în septembrie 1980, în zona Soveja din Vrancea, iar trofeul a primit omologarea oficială de la experții internaționali la Expoziția Mondială de Vânătoare de la Plovdiv, Bulgaria, în 1981. Vasile Crișan, specialist silvic implicat peste două decenii în partidele dictatorului, descrie măsurile excepționale luate imediat după descoperire: s-a impus secret total până la evaluarea de către comisia CIC (Consiliul Internațional pentru Vânătoare și Conservare a Vânatului), iar pentru a preveni pierderea în greutate – factor cheie în punctaj – cornul a fost ținut timp de nouă luni, din septembrie 1980 până în iunie 1981, într-o cameră obscură, cu coarnele învelite constant în cârpe umede.
Alt trofeu notabil este blana de urs, care ține recordul mondial din 1985 și până astăzi. Ursul a fost executat de Ceaușescu dintr-un observator închis în aprilie 1983, la Piricske, Harghita, și omologat la Expoziția Internațională de la Brno, Cehoslovacia, în 1985. Crișan relatează că dimensiunile colosale erau evidente de la început, iar după procesare, blana a fost declarată record irepetabil. Motivul: a fost întinsă la maximum pe un dispozitiv special, practică interzisă acum de CIC.
Cazul cel mai șocant implică un trofeu de căprior, vice-record mondial între 1977-1990 și încă record național. Omologat în 1977 la Expoziția de la Marsilia, a fost atribuit oficial Ceaușescu pentru o vânătoare din 1976 în Prahova, Pădurea Baracu. Însă Crișan dezminte ferm: dictatorul a vânat căpriori acolo, dar nu exemplarul respectiv. Trofeul fusese recuperat în 1976 de la un șofer din Olt, care intenționa să-l folosească pentru mânere de briceag și cuțite. În mod regulat, ar fi trebuit înregistrat la ocolul silvic sau asociația locală, dar România a participat special la expoziție pentru a-l atribui lui Ceaușescu, transformându-l astfel în „proprietate” a sa.
Aceste episoade ilustrează cum regimul comunist manipula recordurile pentru propagandă, afectând integritatea vânătorii internaționale și lăsând o moștenire controversată în istoria cinegetică românească, cu lecții despre etică și conservare valabile și azi.
Sursa: Descopera.ro.