La 20 decembrie 1989, la scurt timp după întoarcerea din Iran, Nicolae Ceaușescu a semnat un decret prezidențial prin care instituia „starea de necesitate” în județul Timiș, invocând „grave încălcări ale ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism și de distrugere a unor bunuri obștești”. Decizia a venit pe fondul amplificării protestelor de la Timișoara, unde muncitorii din marile uzine se pregăteau de grevă generală și de marșuri spre sediul Comitetului Județean de Partid și Piața Operei.
Documentele și mărturiile prezentate de istorici arată că, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, generalul Ștefan Gușă a ordonat retragerea tehnicii militare în cazărmi, lăsând în stradă doar patrule comasate în zona Operei. Dimineața, ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, le-a cerut comandanților să intervină doar la solicitarea factorului politic și numai cu aprobarea sa directă. Pe măsură ce coloanele de timișoreni, purtând steaguri tricolore cu stema decupată și brasarde albe, se îndreptau spre centru, lozinca „Armata e cu noi” a devenit tot mai puternică, militarii în termen ajungând să se îmbrățișeze cu manifestanții.
În fața Operei, profesorul Lorin Fortuna și alți lideri ai protestatarilor au urcat în balcon și au anunțat formarea Frontului Democratic Român, în timp ce, la Comitetul Județean, aproximativ 10.000 de oameni fraternizau cu soldații, oferindu-le pâine, apă și flori. În ciuda raportărilor făcute spre București, regimul a ales să califice mișcarea drept „acțiuni iredentiste” și să răspundă prin instituirea stării de necesitate, una dintre ultimele încercări de a păstra controlul înainte de prăbușirea dictaturii.
Sursa: Descopera.ro.
Scris de Ziare pe Scurt.