La 21 decembrie 2025, președintele american Donald Trump a anunțat numirea guvernatorului statului Louisiana, Jeff Landry, ca emisar special al Statelor Unite pentru Groenlanda
Anunțul, făcut pe platforma Truth Social, subliniază că Landry „înțelege cât de esențială este Groenlanda pentru securitatea națională a SUA” și va promova interesele americane în regiune. Landry, un aliat politic al lui Trump, a răspuns prompt, declarând că este „o onoare să servească în această poziție voluntară pentru a face Groenlanda parte a Statelor Unite”. Această mișcare reprezintă cea mai recentă și concretă acțiune a administrației Trump în direcția obținerii controlului asupra teritoriului autonom danez, reluând o temă recurentă din mandatul său anterior și din campania electorală din 2024.
Reacția imediată din partea Danemarcei și Groenlandei a fost una de indignare fermă. Prim-ministrul danez Mette Frederiksen și cel al Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, au emis o declarație comună: „Nu poți anexa o altă țară, nici măcar cu argumente de securitate internațională. Groenlanda aparține groenlandezilor, iar SUA nu va prelua Groenlanda”. Ministrul de externe danez, Lars Løkke Rasmussen, a calificat numirea și declarațiile lui Landry drept „total inacceptabile”, anunțând convocarea ambasadorului american la Copenhaga pentru explicații. Uniunea Europeană, prin președinții Ursula von der Leyen și Antonio Costa, a exprimat solidaritate deplină cu Danemarca și Groenlanda, subliniind că integritatea teritorială și suveranitatea sunt principii fundamentale ale dreptului internațional.
Contextul istoric și actual
Interesul SUA pentru Groenlanda nu este nou. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Războiului Rece, insula a servit ca bază strategică americană, inclusiv pentru operațiuni militare. În 1951, SUA și Danemarca au semnat un acord de apărare care permite prezența bazei Pituffik Space Base (fostă Thule), esențială pentru sistemele de avertizare timpurie împotriva rachetelor balistice. Trump a readus subiectul în atenție în 2019, propunând achiziționarea insulei, idee respinsă categoric de Danemarca ca „absurdă”. După realegerea sa în 2024, Trump a intensificat retorica: în martie 2025, vicepreședintele JD Vance a vizitat baza Pituffik, criticând Danemarca pentru investiții insuficiente; în mai, Trump nu a exclus utilizarea forței militare; iar în lunile următoare au apărut rapoarte despre operațiuni de influență americane în Groenlanda.
Numirea unui emisar special este o premieră diplomatică și semnalează o abordare mai structurată, posibil combinând presiune economică (cum ar fi suspendarea recentă a unor proiecte eoliene offshore daneze în SUA) cu diplomație directă.
Motivele interesului american
Groenlanda, cu o populație de circa 57.000 de locuitori și o suprafață de peste 2 milioane km² (majoritatea acoperită de gheață), devine tot mai atractivă în contextul schimbărilor climatice și al competiției geopolitice în Arctica:
- Securitate națională și militară: Insula este poziționată strategic între America de Nord, Europa și Asia, parte a „Gap-ului GIUK” (Groenlanda-Islanda-Marea Britanie), crucial pentru monitorizarea submarinelor rusești și a rutei celei mai scurte spre Europa. Topirea ghețurilor deschide noi rute maritime arctice, reducând dependența de canalele Suez și Panama.
- Resurse naturale: Groenlanda deține depozite semnificative de minerale rare (litiu, niobiu, zirconiu etc.), esențiale pentru tehnologii verzi, baterii și electronice. Acestea ar putea reduce dependența SUA de China, care controlează o mare parte din lanțul global de aprovizionare.
- Competiție cu Rusia și China: Rusia își modernizează prezența militară în Arctica, iar China investește în infrastructură și minerit, vizând un „Drum al Mătăsii Polar”. Trump vede controlul asupra Groenlandei ca pe o modalitate de a contracara aceste influențe.
Groenlanda este autonomă din 2009, cu drept de independență prin referendum, dar rămâne dependentă economic de subvențiile daneze și de pescuit. Majoritatea groenlandezilor favorizează independența față de Danemarca, dar sondajele arată o opoziție covârșitoare (peste 80%) față de alipirea la SUA.
Implicații mai largi
Această escaladare pune sub presiune alianța NATO, Danemarca fiind un aliat tradițional al SUA. Amenințările cu forță sau presiune economică contravin normelor internaționale postbelice, evocând o revenire la politica sferelor de influență. Pe termen lung, ar putea accelera discuțiile despre independența Groenlandei sau investiții daneze crescute în apărare.
Deși Trump prezintă Groenlanda ca vitală pentru „securitatea și supraviețuirea aliaților”, poziția oficială a Copenhaghei și Nuuk-ului rămâne clară: insula nu este de vânzare și nu poate fi anexată. Numirea emisarului Landry marchează o nouă fază în această saga diplomatică, dar șansele unei „cuceriri” reale par minime fără o criză majoră internațională. Situația merită urmărită atent, căci reflectă tensiunile crescânde în Arctica – o regiune unde clima schimbătoare redefinește echilibrele de putere globale.
Surse:
- Donald Trump – postare oficială pe Truth Social, 21 decembrie 2025
- Guvernele Danemarcei și Groenlandei – declarație comună, 21 decembrie 2025
- Lars Løkke Rasmussen – declarații citate de Reuters și BBC, 21 decembrie 2025
- Presă internațională: The Guardian, BBC, The New York Times, Al Jazeera (21–22 decembrie 2025)
- Context strategic: rapoarte publice ale U.S. Department of Defense și Arctic Council
Foto credit: pexels.com
