Nigeria se află într-un moment delicat: la câteva săptămâni după ce a acceptat sosirea unei noi runde de trupe americane pentru instruirea și sprijinul tehnic al forțelor sale armate în lupta cu grupările extremiste, scrutinul electoral planificat se desfășoară sub presiunea unei crize de securitate care a slăbit încrederea populației în capacitatea statului de a garanta siguranța cetățenilor.
Foto credit: Yemi festus, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
În mod oficial, noul contingent american vine „pentru instruire” și „asistență tehnică”, nu pentru luptă. În realitate, fiecare pas militar american în Africa de Vest are și o dimensiune politică: pentru Nigeria, e un semn că statul are nevoie de ajutor; pentru SUA, e o reafirmare că nu pot ignora un teatru unde ISIS și rețelele de răpiri destabilizează regiuni întregi; pentru adversari, e o țintă de propagandă.
200 de militari „pentru training” – dar simbolistica e de război
Potrivit unui oficial american, aproximativ 200 de militari SUA urmează să fie desfășurați în următoarele săptămâni, suplimentând o echipă mică de ofițeri americani deja integrați în structurile nigeriene. Anunțul vine la puțin peste o lună după ce președintele Donald Trump a revendicat bombardamentele din noaptea de Crăciun asupra unor ținte din statul Sokoto, despre care AFRICOM a spus că ar fi ucis „mai mulți teroriști ISIS”.
Trump a împachetat operațiunea într-un limbaj de campanie și război cultural, cu postări despre „protecția creștinilor” și cu o frază rostită la National Prayer Breakfast care sună mai degrabă ca avertisment decât ca diplomație: când creștinii sunt atacați, agresorii „știu că vor fi atacați violent și vicios” de președintele SUA. Abuja respinge însă ideea unui „genocid al creștinilor”, susținând că Boko Haram și ISIS-West Africa lovesc fără să facă distincție între creștini și musulmani, într-un amestec de extremism, banditism și conflicte vechi pentru pământ și apă.
Aici e miza: dacă Washingtonul își justifică implicarea printr-o cheie religioasă, iar Nigeria o vede ca pe o criză de securitate și resurse, cele două părți pot ajunge să vorbească despre aceeași tragedie în limbi diferite. Iar când limbile nu coincid, strategiile se rup.
Alegeri în 2027, încredere scăzută: securitatea devine temă electorală totală
Independent National Electoral Commission (INEC) a stabilit alegerile prezidențiale și parlamentare pentru 20 februarie 2027, iar scrutinurile pentru guvernatori și legislativele statale pentru 6 martie 2027. INEC numește momentul „un reper semnificativ” al parcursului democratic, dar cifrele din 2023 arată un electorat deziluzionat: prezența la vot a fost de doar 26%, cu opt puncte procentuale mai mică decât la alegerile precedente.
Președintele Bola Ahmed Tinubu, ales în februarie 2023 cu aproximativ 36% din voturi, intră astfel într-o perioadă în care va fi presat pe două fronturi: acasă, de inflație, costuri în creștere și deprecierea nairei; în exterior, inclusiv de SUA, din cauza degradării securității, a atacurilor jihadiste și a răpirilor. În plus, Peter Obi și-a anunțat deja intenția de a candida din nou, semn că 2027 nu va fi o formalitate.
Între timp, Senatul a adoptat un amendament care permite transmiterea electronică în timp real a rezultatelor – o măsură cerută de societate, inițial respinsă, apoi acceptată. Tehnologia a fost introdusă treptat în ultimul deceniu, dar încrederea publică rămâne fragilă, iar litigiile post-electorale sunt „la ordinea zilei”. Într-o țară unde legitimitatea se contestă în instanță, securitatea devine muniție politică: cine controlează secțiile, controlează povestea.
Răpiri, răscumpărări și „arhitectura” securității: problema pe care armata nu o poate rezolva singură
În paralel cu anunțurile militare și electorale, o altă discuție scoate la iveală nervul crizei: răscumpărările. Yinka Ogunsanya, maior în rezervă al armatei SUA, a criticat plata de răscumpărări către teroriști, numind-o o practică ce „împuternicește teroriștii” și „adâncește insecuritatea”, ba chiar „o trădare a războiului anti-insurgență”. Mesajul lui e simplu: negocierile cu teroriștii subminează efortul de contrainsurgență și trebuie criminalizate, altfel reforme precum poliția de stat „zgârie doar suprafața”.
Ogunsanya cere trecerea la un model „3D” – Dezvoltare, Diplomație, Apărare – în locul unei abordări „enemy-centric”, dominată de forță militară și comandă centralizată, care rupe legătura dintre „eliberatorii” federali și comunitățile locale. El pledează pentru operațiuni conduse de informații locale și poliție comunitară, cu supraveghere federală pentru crime transfrontaliere.
Avertismentul vine și dinspre poliție: Leye Oyebade, fost deputy inspector-general, spune că graba de a crea poliție de stat fără „strategii arhitecturale” poate fi „risipitoare, dar dezastruoasă”, invocând probleme de încredere, finanțare, schimb de informații și cooperare între state – altfel, suspecții se vor refugia ușor dintr-un stat în altul. Iar Oba Prof. Saka Matemilola, Olowu of Owu, punctează temerile clasice: întârzierea intervențiilor, lipsa de personal, riscul ca guvernatorii să abuzeze poliția pentru interese private, persecuție politică și, inevitabil, bani.
Ce se joacă, de fapt: legitimitate
Trimiterea a 200 de militari americani poate ajuta tactic – instruire, proceduri, poate capabilități mai bune de coordonare. Dar nu rezolvă ecuația centrală: o societate care nu mai are încredere că statul o protejează și un stat care, dacă plătește răscumpărări, finanțează indirect următoarea răpire. Într-un astfel de peisaj, alegerile din 2027 nu vor fi doar despre programe economice, ci despre cine promite „ordine” și cu ce preț.
Rămâne întrebarea care ar trebui să-i urmărească pe toți actorii implicați: dacă Nigeria ajunge să-și trateze criza de securitate ca pe un episod de campanie (internă sau americană), cine câștigă cu adevărat? De regulă, nu alegătorul.
Surse: Defense News / Military Times (Tanya Noury), Deutsche Welle (DW), All Africa
