Guvernul statului australian Victoria pregătește o lege care ar transforma munca de acasă dintr-un beneficiu negociat punctual într-un drept garantat prin legislația muncii. Proiectul prevede ca angajații, în toate domeniile în care activitatea o permite, să poată lucra cel puțin două zile pe săptămână de la domiciliu. Inițiativa, prezentată ca o schimbare structurală în relația dintre angajatori și salariați, a declanșat deja discuții la nivel internațional despre viitorul muncii flexibile și despre rolul statului în reglementarea acesteia, notează Ziarul Financiar, citând presa economică globală.
Autoritățile din Victoria susțin că introducerea prin lege a dreptului la muncă de acasă ar aduce beneficii importante atât pentru indivizi, cât și pentru economie în ansamblu. Printre argumentele principale se numără reducerea timpului petrecut în trafic, ceea ce diminuează stresul și costurile de transport, dar și un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală. Executivul local afirmă că aceste schimbări pot duce la creșterea productivității, pentru că angajații care nu mai pierd ore întregi pe drum ar avea mai multă energie pentru sarcinile de serviciu, dar și la îmbunătățirea sănătății mintale, prin diminuarea presiunii cotidiene.
Un articol recent din Financial Times subliniază că modelul propus de Victoria este urmărit atent în alte state dezvoltate, pentru că ridică o întrebare esențială pentru piața muncii: până unde poate merge intervenția statului în organizarea programului de lucru fără a afecta competitivitatea companiilor? În trecut, lucrul remote era privit mai degrabă ca un avantaj oferit de anumite firme, însă pandemia de COVID-19 a demonstrat că milioane de angajați pot lucra eficient de la distanță, în special în domenii care nu presupun prezență fizică permanentă.
Până de curând, posibilitatea de a lucra de acasă era stabilită, de regulă, prin negocieri individuale sau prin politici interne ale companiilor, fiind tratată ca un bonus, nu ca un drept. Criza sanitară a schimbat însă radical această perspectivă. În Australia, dar și în alte țări, numeroși angajați și-au reorganizat complet viața în jurul unui program hibrid sau integral remote: și-au mutat domiciliul, au făcut investiții în spații de lucru acasă și și-au adaptat rutina familiei. În acest context, încercările unor angajatori de a impune revenirea integrală la birou au generat nemulțumiri și tensiuni.
În statul Victoria, sondajele citate de guvern arată că peste 60% dintre cetățeni sprijină inițiativa legislativă. Acest nivel de susținere este interpretat ca un semn că societatea se îndreaptă către un model economic în care rezultatele și obiectivele contează mai mult decât prezența fizică la birou. Pentru susținători, transformarea muncii de acasă în drept legal ar însemna și o protecție suplimentară în fața schimbărilor unilaterale de politică internă din partea companiilor.
Reacția mediului de afaceri este însă mai nuanțată. Sindicatele și organizațiile care reprezintă angajații privesc favorabil proiectul, considerând că acesta va echilibra raportul de forțe în relația cu angajatorii. În schimb, o parte dintre asociațiile de business avertizează că impunerea prin lege a unui număr minim de zile de telemuncă riscă să reducă flexibilitatea managerială. Conducerea firmelor se teme că va pierde controlul asupra modului în care evaluează performanța, dar și asupra culturii organizaționale, care se bazează în multe companii pe interacțiunea directă și pe prezența în același spațiu fizic.
În fața acestor critici, experți în resurse umane și productivitate citați în dezbatere susțin că noul cadru legal ar putea, de fapt, să accelereze o schimbare deja necesară: trecerea de la evaluarea angajaților în funcție de orele petrecute la birou la măsurarea performanței prin prisma rezultatelor concrete. Ei consideră că firmele vor fi obligate să își modernizeze sistemele de management, să introducă indicatori clari de eficiență și să investească în instrumente digitale care permit monitorizarea activității la distanță fără a transforma relația de muncă într-un control excesiv.
Dacă legea va fi adoptată așa cum este propusă acum, Victoria ar deveni una dintre primele jurisdicții din lume în care dreptul la cel puțin două zile de muncă de acasă pe săptămână este consacrat explicit. Un astfel de pas ar putea crea un precedent global, influențând legislații similare în alte țări și schimbând modul în care este gândit raportul dintre muncă, spațiu și reglementare. Munca remote nu ar mai fi tratată ca un privilegiu acordat selectiv, ci ca o normă legală în domeniile unde este posibilă, cu potențialul de a remodela profund piața muncii internaționale și de a inspira inclusiv discuții în Europa Centrală și de Est, inclusiv în România.
Sursa: Mediafax.