Războiul prelungit scoate la suprafață tensiuni vechi: cine trebuie să servească în armată?
Israel se confruntă cu una dintre cele mai tensionate dezbateri interne din ultimele decenii: încorporarea ultra-ortodocșilor în armată. O criză care clocotește de ani buni riscă acum să destabilizeze guvernul Benjamin Netanyahu și să divizeze profund societatea israeliană, pe fondul schimbărilor dramatice de opinie publică și al presiunii unui război prelungit.
La originea conflictului se află un privilegiu acordat încă din 1948 – scutirea de serviciul militar obligatoriu pentru bărbații ultra-ortodocși înscriși în studii religioase cu normă întreagă. Deși în urmă cu aproape două decenii Curtea Supremă a declarat aranjamentul ilegal, guvernele succesive au prelungit temporar excepția. În 2024, instanța a pus capăt definitiv sistemului, obligând statul să înceapă recrutarea și în rândul comunității haredi. Din 24.000 de ordine de încorporare trimise anul trecut, doar aproximativ 1.200 de tineri ultra-ortodocși s-au prezentat la unități, potrivit Armatei Israeliene.
Pe fondul războiului declanșat după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, presiunea resimțită de militari, rezerve și familiile lor a transformat tema într-un test moral pentru societate. În Tel Aviv, un memorial improvizat pentru victimele războiului amintește zilnic de costul conflictului, iar mulți israelieni spun deschis că nu mai acceptă ca o întreagă categorie socială să fie exceptată de la datorie.
În paralel, tensiunea a erupt pe străzi. Parlamentul dezbate un nou proiect de lege privind recrutarea, iar extremele – din ambele tabere – s-au mobilizat. Două figuri politice haredi au fost agresate de protestatari ultra-ortodocși radicalizați, furioși că legea ar putea obliga mii de tineri la serviciul militar. Într-un incident separat, o unitate specială a Poliției de Frontieră a intervenit după ce Poliția Militară a fost încercuită în timp ce încerca să rețină un suspect de evaziune la recrutare. Ca reacție, în comunitățile ultra-ortodoxe circulă deja un sistem de alertare rapidă numit „Black Alert”, menit să mobilizeze mulțimile pentru a opri arestările.
În Bnei Brak, orașul ultra-ortodox de lângă Tel Aviv, la yeshiva Kisse Rahamim, tinerii continuă studiul legilor religioase fără a părea atinși de dezbaterea națională. Rabbi Tzemach Mazuz, conducătorul seminarului, susține că studenții nu doar că nu sunt „leneși”, așa cum îi acuză unele voci din societate, ci contribuie la apărarea Israelului prin studiul Torei. „Aceasta este armata noastră. Prin rugăciune și studiu, îi protejăm pe soldați oriunde s-ar afla”, afirmă el, într-unul dintre rarele sale interviuri pentru presa străină. Mazuz spune că Israelul s-a schimbat: „Mulți din guvern s-au îndepărtat de religie. În Tel Aviv sunt zeci de mii de tineri care evită recrutarea – pe ei de ce nu-i ia nimeni? De ce se războiesc cu studenții din yeshiva?”.
Critica, însă, este contrazisă de cifre: Tel Aviv a furnizat cel mai mare număr de recruți în perioada războiului, iar opinia publică este covârșitor favorabilă recrutării haredim. Un sondaj al Institutului Israelului pentru Democrație arată că 85% dintre evreii nereligioși sprijină sancțiuni severe împotriva celor care refuză încorporarea, inclusiv retragerea beneficiilor sociale, a pașaportului sau chiar a dreptului de vot. Chiar trei sferturi dintre simpatizanții Likud — partidul lui Netanyahu — susțin măsuri dure.
De ce s-a ajuns aici? Comunitatea haredi a crescut masiv în ultimele decenii, ajungând la 14% din populația Israelului. Ce a început în 1948 ca o excepție pentru câteva sute de studenți religioși s-a transformat acum într-o excludere de facto a peste 60.000 de bărbați de la serviciul militar. În Bnei Brak, Dorit Barak, fondatoarea unui mic memorial dedicat soldaților din cartier, explică frustrarea multor israelieni religioși neriguroși: „Și noi credem în Tora, dar credem și în sabie. ‘Cartea și sabia’ merg împreună. Nu e corect să nu servești țara într-un moment ca acesta”.
De partea guvernului, premierul Netanyahu a recunoscut în Parlament că legea reprezintă „o adevărată revoluție”. Proiectul ar urma să introducă în armată 10.000 de tineri ultra-ortodocși în următorii doi ani. Numai că partidele haredi — piloni ai coaliției sale — cer ca scutirea tradițională să fie menținută. Sprijinul lor este crucial pentru menținerea guvernului, dar și pentru poziția politică personală a lui Netanyahu, aflat în continuare sub proces pentru corupție.
Actualul proiect legislativ este criticat din toate direcțiile: opoziția îl consideră prea blând, o „rușine” și o „trădare”, iar unii membri ai Likud refuză să-l sprijine. Proiectul menține scutirea pentru cei înscriși în studii religioase și elimină sancțiunile pentru evaziune după vârsta de 26 de ani — o concesie considerată mult prea mare. Tzachi Hanegbi, fost consilier de securitate națională și loialist tradițional al lui Netanyahu, spune că legea „pune în pericol viitorul statului” și perpetuează evitarea responsabilității.
Chiar și partidele ultra-ortodoxe sunt împărțite: unii lideri religioși văd pericolul unei rupturi sociale dacă cerințele devin prea inflexibile, alții sunt gata să accepte versiunea actuală tocmai pentru că lasă neschimbat sistemul de scutiri.
Pentru ultra-ortodocși, însă, miza este mai profundă decât o dezbatere administrativă. Este o luptă identitară: ce înseamnă a fi evreu într-un stat modern sub presiunea războiului? A însemnat întotdeauna rugăciune, disciplină religioasă și separare de societatea seculară — sau secolul XXI impune o redefinire a responsabilității colective?
În biroul său împodobit cu manuscrise vechi, Rabbi Mazuz reflectează asupra ciclurilor istoriei cu un amestec de fatalism și speranță: „Lumea este condusă de Dumnezeu. Vom trece și prin asta. Sper doar să nu ajungem să vorbim despre închisoare”.
În Israel, dezbaterea continuă — și nimeni nu știe dacă țara va găsi un compromis, sau dacă această dispută va remodela pentru totdeauna relația dintre religie, stat și armată.
03/12/2025, 21:20
Scris de Ziare pe Scurt
Sursa: BBC