Un nume care, până nu demult, circula mai ales în cercurile militare ruse a ajuns din nou în centrul unei ecuații sensibile din Orientul Mijlociu: Yunus-bek Yevkurov, adjunct al ministrului rus al Apărării. Mișcările sale în sudul Siriei nu sunt privite ca simple vizite de lucru, ci ca parte a unei încercări mai largi a Moscovei de a reașeza piesele pe tabla regională.
În spatele acestor deplasări se conturează o ipoteză: Rusia testează posibilitatea de a resuscita înțelegerile atinse, în 2017, între Donald Trump și Vladimir Putin în legătură cu sudul Siriei. Atunci, Washingtonul și Moscova au încercat să traseze limite, să reducă riscul de confruntare directă și să stabilească un cadru minim de coexistență a intereselor lor în zonă.
Revenirea la acel tip de aranjament, chiar și parțial, ar însemna pentru Kremlin mai mult decât o simplă reamintire a unei epoci politice apuse. Ar fi o modalitate de a demonstra că încă poate negocia cu Statele Unite pe un dosar complicat, într-o regiune în care fiecare mișcare are reverberații multiple.
Sudul Siriei, spațiu de echilibristică
Sudul Siriei rămâne un teritoriu în care se intersectează calcule strategice, nervi întinși și linii roșii. De aici, orice încercare de reașezare a înțelegerilor ruso-americane capătă o greutate aparte. Mișcările lui Yevkurov sunt citite tocmai prin această lentilă: nu doar ca semnal către Damasc sau către actorii locali, ci și ca mesaj indirect către Washington.
În același timp, Moscova pare să caute o formulă prin care să gestioneze tensiunile cu Israelul, tensiuni care se manifestă constant în sudul Siriei. Pentru Rusia, relația cu Israelul, oricât de complicată, are nevoie de un minim control. Orice derapaj serios în această zonă ar putea afecta nu doar poziția sa militară și politică în Siria, ci și imaginea de mediator pe care încearcă să și-o mențină.
De aici și impresia că Yevkurov nu face doar o vizită de rutină, ci sondează terenul pentru o eventuală reactivare a unui cadru de înțelegeri care să fie acceptabil, măcar tacit, și pentru Washington, și pentru Tel Aviv.
Între Washington și Tel Aviv
Încercarea Moscovei de a „gestiona” tensiunile cu Israelul, în paralel cu o posibilă reanimare a înțelegerilor cu Statele Unite, arată o strategie de echilibristică fină. Rusia nu își permite să ignore nici prezența americană, nici sensibilitățile israeliene în sudul Siriei, iar demersurile lui Yevkurov par să fie calibrate exact pe această linie îngustă.
Faptul că aceste mișcări sunt interpretate ca parte a unei strategii mai ample spune ceva și despre modul în care este privită astăzi capacitatea Moscovei de a influența cursul evenimentelor în Siria. Nu e vorba doar de trupe, baze și avioane, ci de abilitatea de a reface punți diplomatice vechi, de a reintroduce în joc acorduri care păreau îngropate.
Cât de departe poate merge această tentativă de reînviere a înțelegerilor din 2017 rămâne de văzut. Deocamdată, sudul Siriei funcționează ca un barometru: acolo se măsoară nu doar rezistența aranjamentelor ruso-americane, ci și capacitatea Moscovei de a ține sub control un front sensibil în relația cu Israelul.
Sursa: Syrian Observer.
Articol adaptat de redacția Ziare pe Scurt.
