Un acord al Națiunilor Unite pentru „conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine” în oceanele deschise a intrat acum în vigoare, marcând un „punct de cotitură” pentru conservarea oceanelor și oferind, pentru prima dată, un cadru pentru protejarea unor zone vaste ale mării libere de pescuitul distructiv.
Foto credit: Photo by Paul Einerhand on Unsplash
„Vestul sălbatic” al oceanelor primește reguli
Tratatul vizează apele internaționale din afara zonelor economice exclusive, care se întind pe 370 de kilometri de la coastele țărilor. Aceste spații au fost descrise uneori drept un „vest sălbatic”, unde există puține limite privind pescuitul.
Marea liberă a mai fost numită și „ultima sălbăticie”, deoarece adâncimile sale uriașe reprezintă 95% din habitatul ocupat de viață, mare parte încă neexplorat.
Ratificat de peste 60 de țări, cu numărătoare inversă
În septembrie 2025, acordul ONU a fost ratificat de mai mult de 60 de țări, ceea ce a declanșat o numărătoare inversă de 120 de zile până la intrarea sa în vigoare.
Oceanele deschise vizate de tratat acoperă jumătate din suprafața Pământului, iar acordul este prezentat drept un pas major pentru protejarea biodiversității marine la scară globală.
„Unul dintre cele mai importante acorduri de mediu”
„Este unul dintre cele mai importante acorduri de mediu din toate timpurile”, a declarat „Matt Frost, Plymouth Marine Laboratory (Marea Britanie)”, subliniind că „nu exista niciun mecanism pentru a stabili arii marine protejate în marea liberă”.
La rândul său, „Sylvia Earle, biolog marin de renume mondial, Mission Blue” a numit tratatul „un punct de cotitură” în apărarea „inimii albastre a Pământului care reglează clima și susține viața”.
„Acest moment arată că cooperarea la scară globală este posibilă. Acum trebuie să acționăm”, a mai spus Sylvia Earle.
Arii protejate: conferință în 2026 și ținte concrete
Deși tratatul a intrat în vigoare, va trece aproape un an până când țările vor putea stabili efectiv zone protejate în baza lui, deoarece regulile și structurile de supraveghere trebuie convenite la o conferință inaugurală a părților, așteptată la finalul anului 2026.
În Oceanul Atlantic, conservatorii speră să protejeze, între altele, covoarele de alge din Marea Sargaselor, locul de naștere al tuturor anghilelor americane și europene și „Lost City”, un ansamblu de coșuri hidrotermale înalte, care adăpostesc microorganisme extremofile și pești.
În Oceanul Pacific, printre ținte se numără crestele Salas y Gómez și Nazca, lanțuri muntoase submarine care găzduiesc balene, rechini, țestoase și pești spadă.
Resurse genetice, pescuit industrial și „zona crepusculară”
Tratatul va crea și un depozit pentru partajarea resurselor genetice descoperite în apele internaționale, inclusiv specii care ar putea duce la dezvoltarea unor medicamente noi.
Pe fondul evoluției tehnologiei maritime, de la bărci de pescuit individuale la flote de nave-fabrică ce procesează sute de tone de pește pe zi, pescuitul comercial s-a aventurat tot mai mult în larg, amenințând puncte fierbinți ale biodiversității.
Pescuitul prin traulere de fund a sfâșiat fundul mării, iar companiile dezvoltă acum modalități de a pescui specii noi în zona mezopelagică, „zona crepusculară”, situată la 200–1000 de metri sub nivelul mării.
Organizațiile regionale de management al pescuitului nu au reușit să prevină supraexploatarea a 56% din stocurile de pește vizate în marea liberă, iar timp de două decenii țările au făcut presiuni pentru un tratat care să limiteze aceste daune.
„30 by 30”, căldura absorbită de ocean și rolul carbonului
Un argument în favoarea acțiunii este că 90% dintre ariile marine protejate din apele naționale au stimulat pescuitul în zonele învecinate, oferind peștilor un loc unde să se reproducă și să crească.
O altă motivație a fost inițiativa „30 by 30”, care urmărește conservarea a 30% din suprafața Pământului până în 2030, un obiectiv imposibil de atins fără a ocroti porțiuni întinse din marea liberă.
Protejarea zonelor de pescuit și de poluarea cu plastic care vine odată cu acesta ar ajuta viața marină să-și construiască reziliență în fața creșterii temperaturilor, în condițiile în care oceanul a absorbit 90% din excesul de căldură produs de încălzirea globală.
„Dacă ești bolnav de trei lucruri în același timp, și elimini două dintre ele, ești liber să lupți cu celălalt”, a explicat „Matt Frost, Plymouth Marine Laboratory”.
Ecosistemele oceanice absorb și un sfert din CO2 care încălzește clima. Pajiștile de iarbă de mare și pădurile de kelp stochează carbon, iar procese precum migrația în masă a peștilor mezopelagici și a planctonului, care se hrănesc la suprafață noaptea și se ascund în adâncuri ziua, trag mai mult gaz din atmosferă.
„Ei transportă carbonul din apele de suprafață în adânc, iar carbonul ajunge astfel oarecum ferit de pericole”, a declarat „Callum Roberts, Convex Seascape Survey”, un proiect global de cercetare pe 5 ani, axat pe rolul oceanului în combaterea schimbărilor climatice.
Provocări: hărți incomplete, „paper parks” și aplicarea legii
Prima provocare a tratatului va fi alegerea zonelor potrivite pentru protecție, mai ales în condițiile în care speciile își schimbă arealele ca răspuns la încălzirea apelor.
Doar 27% din fundul oceanului a fost cartografiat complet, ceea ce complică deciziile privind delimitarea și managementul ariilor protejate.
Aplicarea regulilor va fi, de asemenea, dificilă. Dintre ariile marine protejate recunoscute în prezent în apele naționale, cel puțin un sfert sunt probabil „paper parks”, care fac prea puțin pentru a apăra speciile.
Imaginile satelitare și inteligența artificială permit acum cercetătorilor să urmărească aproape toate navele și să identifice activități ilegale. Însă, chiar dacă navele sunt prinse încălcând ariile protejate din marea liberă, va reveni statelor membre sarcina de a le refuza accesul în porturi sau de a pune presiune pe țările de pavilion.
Semnat de 145 de națiuni, obligatoriu doar pentru ratificatori
Deși tratatul a fost semnat de 145 de națiuni, el este obligatoriu doar pentru cele care îl ratifică. Până acum, 83 au făcut acest pas, însă nu și Regatul Unit, SUA, Canada sau Australia.
„Cu cât mai multe țări îl ratifică, cu atât acest tratat devine mai puternic”, a declarat „Sarah Bedolfe, Oceana”, adăugând: „Este responsabilitatea tuturor să protejăm [marea liberă] și tot noi suntem cei care beneficiem”.
Surse: Newscientist
Scris de Ziare pe Scurt