Goldman Sachs tratează deja contabilitatea tranzacțiilor și procesul de conformitate ca fluxuri ce pot fi preluate de agenți AI autonomi — o mutare care nu mai e un simplu upgrade IT, ci schimbă „camera motoarelor” unde se decide legalitatea financiară.
Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=6848559
Într-un interviu acordat CNBC, Marco Argenti (CIO Goldman Sachs) a confirmat că banca lucrează de aproximativ șase luni cu ingineri „embedded” ai Anthropic pentru a co-dezvolta agenți AI bazați pe Claude, inclusiv pe produsul lor business-oriented, „Claude Cowork”. Scopul declarat: să automatizeze și să accelereze sarcini interne precum trade & transaction accounting și client due diligence / onboarding. Reuters a rezumat detaliile anunțului și notează că nu a fost oferit un calendar precis pentru rollout, doar că banca intenționează să-i introducă „curând”.
De ce contează: AI-ul intră în back-office, nu în vitrină
Generative AI a fost vândut publicului, în primii ani, ca „asistent” pentru texte, cod și productivitate. Goldman mută discuția într-o zonă mai grea: muncă procedurală și reglementată, unde costul unei erori nu e o propoziție greșită, ci un risc de conformitate, întârziere în raportare sau probleme în relația cu autoritățile.
Argenti descrie agenții ca pe niște „digital co-workers” pentru activități „scalate, complexe și intensive ca proces”. Tradus: acolo unde volumul e uriaș și excepțiile sunt multe, cel mai mare câștig nu e „să scrii mai repede”, ci să comprimi timpul dintre intrare (documente, tranzacții, reguli) și ieșire (înregistrare contabilă, validare, onboarding).
„Nu concediem” — dar se schimbă contractul social al jobului de birou
Mesajul public al CIO-ului e prudent: e „prea devreme” pentru a vorbi despre concedieri generate de agenți. Dar, în paralel, Goldman a semnalat intern o direcție care prezintă cum arată „fără concedieri” în limbaj corporatist: posturi care nu se mai deschid, echipe care nu se mai măresc, creștere de headcount „constrânsă”.
În 2025, în contextul reorganizării OneGS („OneGS 3.0”), presa de business a relatat existența unui memo intern care vorbea despre constrângerea creșterii headcount-ului și despre o reducere limitată de roluri (nu „val de concedieri”, ci ajustări punctuale + plafonare). Fortune a scris despre acest cadru, iar Business Insider a sintetizat tema „AI și headcount” în banking, cu Goldman ca exemplu relevant.
Asta e miza reală pentru oamenii din accounting și compliance: nu întrebarea simplă „voi fi concediat?”, ci întrebarea mai rece „câte roluri vor mai exista peste 2–3 ani, când agenții devin strat standard în procese?”.
Surpriza: Claude nu e „doar bun la cod”
Goldman testase anterior și agenți de programare — inclusiv Devin, pilotat împreună cu Cognition (menționat chiar de Argenti într-o postare publică). Dar în interviul CNBC, Argenti pune accent pe altceva: pe ideea că ceea ce contează nu e „codul”, ci capacitatea modelului de a raționa pas cu pas și de a aplica reguli într-un univers de excepții. Exact genul de „judecată procedurală” pe care back-office-ul bancar o numește, de obicei, „prea riscant de automatizat complet”.
Aici e paradoxul: funcțiile considerate „safe” pentru oameni tocmai fiindcă sunt reguli și conformitate ajung să fie, pe termen mediu, printre cele mai automatizabile — pentru că sunt documente + procese + decizii repetabile.
Efectul de domino: nu doar joburi, ci și furnizori (SaaS) la dietă
Argenti mai aruncă o idee care va fi citită cu creionul roșu în industrie: pe măsură ce tehnologia se maturizează, Goldman ar putea elimina o parte din furnizorii terți pe care îi folosește azi. Cu alte cuvinte, agenții nu lovesc doar în munca internă, ci și în „economia din jur” — software specializat și servicii externalizate care trăiesc din back-office-ul marilor instituții.
Contextul e deja sensibil: Reuters a relatat la început de februarie despre scăderi în acțiunile unor companii software europene, pe fondul temerilor că noile instrumente/plug-in-uri pentru Claude Cowork (capabile să automatizeze sarcini de birou) ar putea accelera substituirea unor produse enterprise. Nu înseamnă că „un update a produs un sell-off” într-o relație mecanică, dar înseamnă că piața începe să trateze „agenții” ca pe o presiune directă asupra unor segmente SaaS.
Ce urmează: de la „coleg digital” la „operator principal”?
Goldman a sugerat că ar putea extinde agenții și către alte zone (în materialele despre subiect apar exemple precum supravegherea internă/monitorizarea și producția de materiale de investment banking). Aici se deschide discuția incomodă: dacă agenții ajung să producă materiale care influențează decizii mari și să „ruleze” procese într-un mediu reglementat, atunci întrebarea centrală nu mai e „cât de bun e modelul?”, ci:
- cine răspunde pentru decizie,
- ce standard de audit se aplică,
- cum se tratează erorile rare, dar cu impact mare,
- cum previi „automatizarea conformității” într-o manieră care degradează tocmai spiritul conformității.
Direcția, însă, e clară: Goldman nu testează un gadget. Testează o rescriere a infrastructurii invizibile a băncii — ceea ce, în limbaj simplu, înseamnă rescrierea modului în care arată o parte din joburile de birou în următorii ani.
Surse: CNBC, Reuters, Business Insider, Fortune
