După mai bine de jumătate de secol de la programul Apollo, Statele Unite încearcă să trimită din nou astronauți pe Lună prin programul Artemis program. Însă calendarul american a suferit mai multe amânări, iar prima aselenizare cu echipaj este acum estimată pentru 2028. În același timp, China dezvoltă propriul program lunar și afirmă că vrea să trimită oameni pe Lună înainte de 2030, alimentând speculațiile că noua cursă spațială ar putea deveni mult mai strânsă decât se credea inițial.
De ce întârzie programul american
Planul NASA pentru revenirea pe Lună este mult mai complex decât programul Apollo din anii 1960–1970. Arhitectura misiunilor Artemis include mai multe elemente majore: racheta Space Launch System, capsula Orion spacecraft, un lander lunar dezvoltat de SpaceX și o infrastructură orbitală în jurul Lunii, numită Lunar Gateway.
Cea mai mare provocare tehnică este însă landerul lunar bazat pe Starship HLS. Pentru ca vehiculul să poată transporta astronauți de pe orbită lunară până la suprafața Lunii, acesta trebuie mai întâi realimentat în spațiu. Planul actual presupune un număr mare de lansări suplimentare ale vehiculului Starship pentru a transporta combustibil pe orbită, o operațiune complexă care nu a fost încă demonstrată la scară completă.
În plus, NASA a decis să introducă o misiune suplimentară de test înaintea aselenizării, pentru a reduce riscurile tehnice și pentru a standardiza configurația rachetei și a navei Orion. Astfel, misiunea Artemis II, programată pentru 2026, va trimite astronauți într-un zbor în jurul Lunii, dar fără aselenizare.
Prima coborâre cu echipaj pe suprafața Lunii este planificată în prezent pentru Artemis IV, în 2028, dacă toate sistemele vor funcționa conform planului.
Ambițiile Chinei pentru Lună
În paralel, China dezvoltă propriul program lunar cu echipaj prin China National Space Administration. Beijingul a anunțat că intenționează să trimită astronauți pe Lună înainte de 2030, folosind o arhitectură diferită de cea americană.
Planul chinez presupune lansarea separată a unei nave cu echipaj și a unui lander lunar cu ajutorul noii rachete Long March 10. Cele două vehicule ar urma să se întâlnească pe orbită lunară, iar astronauții ar coborî apoi pe suprafața satelitului natural al Pământului.
China a făcut deja pași importanți în explorarea robotică a Lunii prin programul Chinese Lunar Exploration Program, care a inclus mai multe misiuni de succes, printre care Chang’e 4, prima aselenizare din istorie pe partea îndepărtată a Lunii.
Pe termen mai lung, Beijingul colaborează cu Rusia pentru dezvoltarea unei baze lunare robotice numite International Lunar Research Station, proiect care ar putea deveni nucleul unei infrastructuri permanente pe satelitul natural al Pământului.
O nouă cursă spațială
Deși Statele Unite sunt în continuare considerate favorite pentru prima revenire a oamenilor pe Lună în secolul XXI, diferența dintre cele două programe nu mai este atât de mare ca în trecut.
Calendarul actual indică 2028 pentru prima aselenizare americană și înainte de 2030 pentru China. Dacă programul Artemis va suferi noi întârzieri majore, competiția ar putea deveni mult mai strânsă.
După decenii în care explorarea Lunii a fost mai degrabă un capitol închis al istoriei spațiale, satelitul natural al Pământului pare să devină din nou scena unei competiții tehnologice și geopolitice, de data aceasta între Washington și Beijing.
Surse: NASA; Reuters; Associated Press; China National Space Administration
