ULTIMELE ȘTIRI

Strâmtoarea Ormuz: „deschisă până la noi ordine”, dar piața simte deja blocada

Strâmtoarea Ormuz: „deschisă până la noi ordine”, dar piața simte deja blocada

UPDATE, 19:15: Cel puțin trei petroliere au fost avariate în Golful Persic, pe fondul escaladării conflictului dintre SUA, Israel și Iran, potrivit relatărilor din presa internațională. Un petrolier sub pavilion Palau ar fi fost lovit în apropierea peninsulei Musandam, iar un altul, sub pavilionul Insulelor Marshall, a fost atins de un proiectil în largul Omanului. O a treia navă a fost avariată în apropierea Emiratelor Arabe Unite, posibil în urma resturilor rezultate dintr-o interceptare aeriană.

Datele de urmărire maritimă indică faptul că sute de nave comerciale au oprit sau au aruncat ancora în Golful Persic, evitând tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz. Deși nu există un anunț oficial de închidere, comportamentul armatorilor și creșterea primelor de asigurare sugerează un efect de blocadă de facto.

Un oficial iranian afirmă că Ormuz rămâne deschis „până la noi ordine”. În același timp, nave sunt lovite de proiectile necunoscute, iar petrolierele opresc motoarele și aruncă ancora. Diferența dintre „deschis” și „funcțional” începe să coste. Primele tranzacții indică deja un salt de circa 10% la Brent, spre 80 de dolari/baril — semnalul clasic că piețele nu așteaptă confirmări oficiale, ci se asigură preventiv.

Tancuri petroliere in stramtoarea Ormuz
Imagine cu caracter ilustrativ

Strâmtoarea Ormuz nu este doar o linie pe hartă, ci supapa prin care trece o parte uriașă din energia planetei. BBC amintește de aproximativ 20% din petrolul și gazele lumii, în timp ce TASS citează estimarea de circa 30% din comerțul global de petrol transportat pe mare. Indiferent de procent, concluzia rămâne aceeași: dacă supapa se gripează, efectul apare rapid la pompă, în facturile companiilor și în dinamica inflației pe care băncile centrale încearcă de doi ani să o tempereze.


„Nu e închis”, dar navele sunt lovite și ancorele cad

Două nave au fost lovite în apropierea Strâmtorii Ormuz, potrivit UK Maritime Trade Operations Centre (UKMTO): una la est de ruta vitală, cealaltă în largul Emiratelor Arabe Unite. Cel puțin inițial, una dintre ele intenționa să-și continue călătoria. UKMTO nu a identificat vasele implicate.

Surse de securitate maritimă citate de Reuters au vorbit despre un petrolier sub pavilionul Insulelor Marshall, avariat în largul Omanului. Televiziunea de stat iraniană a susținut că un petrolier se scufundă după ce ar fi fost lovit în timp ce încerca să treacă „ilegal” prin strâmtoare — afirmație pe care BBC spune că nu a putut-o verifica independent.

Traficul comercial pare însă să se fi „înghețat” la intrare: zeci de petroliere au încetat deplasarea pentru a evita zona de risc, iar TASS menționează că „cel puțin 150 de tancuri petroliere” au aruncat ancora în Golful Persic. Aici se află miezul situației: lipsa unui anunț formal de închidere nu împiedică apariția efectului economic al unei blocade.


Războiul care se varsă în prețul barilului

Escaladarea are loc pe fondul unei spirale militare în creștere. BBC relatează că Iranul continuă să lanseze lovituri în Orientul Mijlociu ca răspuns la atacurile SUA și Israelului, iar Iran și Israel au reluat atacurile aeriene reciproce.

În acest tablou apare și elementul care schimbă radical ecuația: moartea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, în urma unor lovituri atribuite SUA și Israelului, potrivit relatărilor din presă. TASS indică raportări ale televiziunii de stat iraniene, iar BBC menționează că ar fi fost ucis sâmbătă.

Au fost raportate lovituri în Dubai, Doha, Bahrain și Kuweit. Într-o regiune în care bazele militare, aeroporturile și infrastructura energetică se află la distanțe de câteva minute, fiecare incident se traduce imediat în prime de risc.

Generalul Mohsen Rezaei, fost comandant al Gardienilor Revoluției (IRGC), a declarat — citat de Financial Times și preluat de TASS — că strâmtoarea rămâne deschisă pentru petroliere „până la noi ordine”, dar a adăugat că militarii americani și contingentul SUA din regiune sunt considerați „ținte legitime”. Mesajul nu este despre navigație, ci despre descurajare prin risc.

Anterior, generalul-maior Ebrahim Jabari (IRGC) avertizase că Ormuz va fi închis după atacul asupra Iranului. Contradicția aparentă poate fi, de fapt, tactică: menții formal deschiderea, dar ridici costul psihologic și operațional al tranzitului.


De ce OPEC+ nu poate „stinge” singur incendiul

OPEC+ a convenit să crească producția cu 206.000 barili/zi pentru a tempera creșterile de preț, notează BBC. Este un semnal politic, însă nu neapărat un extinctor eficient. Dacă problema ține de transport — asigurări, rute, risc de atac — barilii suplimentari nu rezolvă imediat blocajul. În crizele de tip Ormuz, lipsa nu este doar de petrol, ci de certitudine că petrolul ajunge la destinație.

Analiști citați de BBC avertizează că Brent ar putea depăși 100 de dolari/baril dacă conflictul se prelungește. TASS menționează, la rândul său, că într-un scenariu de închidere a strâmtorii, Brent ar putea urca cu aproape o treime, peste 90 de dolari/baril la deschiderea tranzacțiilor din 2 martie. Estimările diferă, direcția rămâne aceeași.


Șocul ajunge în Europa la pompă

Edmund King, președintele AA din Marea Britanie, avertizează că perturbarea ar putea împinge prețurile carburanților spre niveluri nemaiîntâlnite din pandemie. În 2022 s-a depășit pragul de 190p/(1,90 lire sterline)litru; în prezent nivelul ar fi în jur de 133p(1,33 lire)/litru. Turbulențele și bombardamentele din Orientul Mijlociu pot deveni catalizator pentru perturbarea distribuției globale, cu scumpiri inevitabile. În următoarele 10–12 zile s-ar putea vedea prețuri record la pompă.

Consecința politică este imediată: un conflict regional devine rapid o problemă de cost al vieții în Europa și o vulnerabilitate electorală în SUA. Ormuz nu mai poate fi tratat drept o simplă știre „externă”.

Finalul rămâne incomod. Iranul nu trebuie să închidă oficial Strâmtoarea Ormuz pentru a declanșa un șoc global. Este suficient ca piețele să creadă că se poate închide. Două nave lovite și sute de milioane de dolari în prime suplimentare de asigurare pot face restul. „Până la noi ordine” nu este o garanție, ci o amenințare formulată birocratic.

 
Surse: BBC (Reuters), TASS (Financial Times), UKMTO, Al Monitor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 − 3 =

📬 Nu rata știrile importante