Pentru femeile trecute de 90 de ani riscul de a suferi de demență este două ori mai mare față de bărbați, iar diferențele între grupuri rasiale și etnice persistă la vârste extreme, arată o analiză realizată în SUA pe baza unui studiu care urmărește adulți de 90 de ani și peste.
Rezultatele, publicate în The Lancet Healthy Longevity, provin din studiul LifeAfter90, care urmărește din 2018 un grup de membri Kaiser Permanente înscriși la 90 de ani sau mai mult, fără semne de demență la început. Participanții sunt evaluați la fiecare șase luni pentru a fi monitorizate schimbările în sănătatea cognitivă, iar pentru unii există istorice medicale care se întind până în anii 1960.
Noua analiză a inclus înregistrări de la mai mult de 800 de persoane, cu vârsta mediană de 92 de ani, și este descrisă de autori drept primul studiu al demenței după 90 de ani realizat într-o cohortă foarte diversă. Rachel Whitmer, profesor de științe ale sănătății publice și neurologie la UC Davis Health și autoare senior, a spus că studiile anterioare la persoane de 65 de ani și peste au arătat diferențe ale ratelor de demență, dar „nimeni nu știa dacă acest lucru era adevărat după 90 de ani”.
Pe lângă diferențele între sexe, cercetătorii au raportat variații între grupuri rasiale și etnice. Participanții de culoare (black) au avut un risc cu 75% mai mare decât participanții asiatici, iar Hilary Colbeth, cercetător postdoctoral la UC Davis și autor principal, a declarat că este „frapant” că disparitățile observate la vârste mai mici continuă și în al zecelea deceniu de viață. El a precizat că participanții black și hispanici au avut rate de incidență ale demenței semnificativ mai mari decât participanții albi și asiatici.
Studiul a analizat și rolul genei APOE, descrisă de Whitmer drept principala genă de risc pentru boala Alzheimer. Varianta APOE2 a fost asociată cu un risc cu 60% mai mic de demență, iar efectul protector s-a menținut și după 90 de ani. În cazul APOE4, cunoscută ca variantă de risc, autorii au raportat că, la nivelul întregii populații studiate, nu a crescut substanțial incidența, însă au apărut diferențe în subgrupuri: Colbeth a spus că au existat indicii că APOE4 afectează diferit bărbații și femeile după 90 de ani, iar la participanții black purtători ai APOE4 riscul a fost aproximativ dublu.
Cercetătorii au urmărit și ceea ce numesc „reziliență cognitivă” — situații în care persoane cu factori de risc precum hipertensiunea sau colesterolul ridicat în anii 60 și 70, ori purtători ai APOE4, au rămas sănătoși cognitiv până la vârste foarte înaintate. Echipa spune că vrea să identifice mecanisme biologice sau de mediu care ar putea explica această protecție și care, în timp, ar putea fi replicate.
Whitmer a subliniat că, pentru practică medicală, mesajul este că atingerea vârstei de 90 de ani fără demență nu înseamnă automat că riscul a dispărut. „Medicii trebuie să știe că anumite grupuri au un risc mai mare sau mai mic”, a spus ea, adăugând că „trebuie să discutăm despre reducerea riscului pentru toată lumea”.
Pe măsură ce speranța de viață crește, miza devine tot mai mare: până în 2100, aproximativ 230 de milioane de persoane de 90 de ani sau mai mult ar putea fi în viață la nivel mondial, potrivit proiecției citate de autori. Cercetarea a fost susținută de National Institute on Aging din cadrul National Institutes of Health.
Sursă: ScienceDaily