Statele Unite și-au încheiat retragerea de la baza strategică al-Tanf din sud-estul Siriei, predând controlul forțelor guvernamentale după aproape un deceniu de prezență militară menită să împiedice regruparea ISIS și să limiteze influența regională a Iranului — iar Washingtonul spune că își va păstra capacitatea de a lovi ținte ISIS de oriunde în regiune.
Foto credit: Staff Sgt. Jacob Connor, Public domain, via Wikimedia Commons
Al-Tanf, avanpostul american de ani de zile la granița Siria–Iordania–Irak, a trecut oficial sub controlul forțelor guvernamentale siriene, potrivit Ministerului Apărării de la Damasc. CENTCOM confirmă: plecarea a fost „ordonată”, finalizată miercuri. Iar Siria spune că își „securizează baza și perimetrul”, cu trupe deja plasate în deșertul din jur și cu grăniceri care urmează să fie desfășurați „în zilele următoare”.
O bază predată, un semnal către regiune
Al-Tanf nu era doar o bucată de beton în nisip. Era un nod strategic pe axa Irak–Siria–Iordania, o zonă unde prezența SUA bloca, în mod implicit, coridoare logistice și influențe regionale. Faptul că predarea s-a făcut „în coordonare cu armata SUA” este, în sine, o frază care ridică sprâncene: câți ani au trecut de când Damasc și Washingtonul își coordonau explicit mișcările pe teren?
În același timp, baza a fost, „în mod repetat”, ținta atacurilor cu drone ale grupărilor susținute de Iran. Interesant este că aceste atacuri „au scăzut brusc” după căderea guvernului Bashar Assad în decembrie 2024, când grupări insurgente au intrat în Damasc. Cu alte cuvinte, dinamica de securitate din jurul al-Tanf s-a schimbat nu pentru că amenințarea a dispărut, ci pentru că harta puterii în Siria s-a resetat.
„Consolidare” americană și lovituri tot mai intense
Predarea al-Tanf vine pe fondul unei decizii anunțate de Pentagon în aprilie anul trecut: SUA urmau să își „consolideze” locațiile în Siria, după înfrângerea teritorială a ISIS „aproape acum șapte ani”. E o formulare clasică: reduci amprenta, păstrezi capacitatea de intervenție.
Numai că intervenția nu e teoretică. Între 3 și 12 februarie, SUA au lovit „peste 30” de ținte ISIS în Siria, în „10 lovituri”, folosind muniții de precizie lansate de avioane cu aripă fixă, elicoptere și drone, potrivit CENTCOM. Țintele: infrastructură și depozite de armament. Înainte, între 27 ianuarie și 2 februarie, a existat o altă rundă: „cinci lovituri” asupra unei facilități de comunicații ISIS, a unui nod logistic și a unor depozite de arme.
Toate acestea se înscriu în „Operation Hawkeye Strike”, lansată la 13 decembrie 2025, ca răspuns la atacuri asupra forțelor SUA în zona Palmyra, atacuri în care au murit doi militari americani. Iar bilanțul pe două luni, raportat de CENTCOM, e greu de ignorat: „peste 100 de ținte de infrastructură ISIS” lovite, „sute” de muniții de precizie folosite, „peste 50” de militanți ISIS uciși sau capturați. O altă raportare menționează „peste 350” de muniții de precizie pentru „peste 100” de ținte și același prag de „peste 50” de membri ISIS capturați sau uciși.
Asta arată direcția: mai puține baze expuse, mai multă putere de foc la distanță.
Noua ecuație: Damasc, SDF și „integrarea” care poate exploda
Pe teren, SUA nu pot ignora actorul care a ținut, ani la rând, ISIS în cușcă: Syrian Democratic Forces (SDF), forța kurdă susținută de americani. În acest context, întâlnirea de la Conferința de Securitate de la München capătă greutate: secretarul de stat Marco Rubio s-a văzut cu ministrul sirian de externe Asaad al-Shaibani și cu comandantul SDF, Mazloum Abdi. Departamentul de Stat spune că Rubio a subliniat importanța implementării unui „armistițiu permanent” și a unui „acord de integrare” în nord-estul Siriei, salutând angajamentul guvernului sirian de a coopera „pe deplin” cu SUA.
Dar ce înseamnă „integrare” când, luna trecută, guvernul sirian a capturat „părți largi” din nord-est după ciocniri mortale cu SDF, iar abia apoi s-a ajuns la un armistițiu? În teorie, integrarea poate stabiliza. În practică, poate fi o absorbție forțată care reaprinde conflictul local — iar ISIS știe să se hrănească din viduri de putere și resentimente.
Prizonierii ISIS, transferați: o mutare cu două tăișuri
Un alt detaliu care spune mult despre schimbarea de strategie: în ultimele săptămâni, armata SUA a început să transfere „mii” de prizonieri ISIS din închisori administrate de SDF în nord-estul Siriei către Irak, pentru a fi judecați acolo. Este o mutare logică din perspectiva reducerii riscului ca aceste închisori să devină monedă de schimb în luptele interne siriene. Dar e și un test pentru capacitatea Irakului de a procesa legal și de a securiza acest volum — într-o regiune unde evadările și radicalizarea în detenție au fost, istoric, combustibil pentru rețele jihadiste.
De ce contează: SUA își micșorează profilul, nu miza
Numărul trupelor americane din Siria a oscilat: a urcat la „peste 2.000” după 7 octombrie 2023, când atacul Hamas asupra Israelului a declanșat un val de reacții regionale și atacuri ale milițiilor pro-Iran asupra intereselor americane. Acum, forța a fost redusă la „aproximativ 900”. Al-Tanf se închide, dar loviturile cresc.
Declarația amiralului Brad Cooper, comandantul CENTCOM, fixează doctrina: SUA rămân „pregătite să răspundă” la amenințări ISIS; „menținerea presiunii” este „esențială” pentru protejarea teritoriului american și pentru securitatea regională. Întrebarea reală este alta: poate această „presiune” aeriană să înlocuiască pe termen lung infrastructura politică și militară de pe teren, într-o Sirie care își schimbă liderii, își redesenează alianțele și încă nu a închis războiul?
Închiderea al-Tanf nu e finalul unui capitol, ci o schimbare de stil: mai puține steaguri americane în deșert, mai multe coordonate pe ecrane. Rămâne de văzut dacă, în această tranziție, ISIS găsește exact spațiul de care are nevoie pentru a reveni.
Surse: The Jerusalem Post (Reuters), Associated Press / Defense News, comunicate CENTCOM, Departamentul de Stat al SUA
