Într-un gest care subliniază dorința Irakului de a-și afirma independența politică, alianța blocurilor șiite din parlament – Coordination Framework – a reafirmat vineri susținerea sa fermă pentru fostul premier Nouri al-Maliki ca lider al noului guvern, ignorând în mod direct amenințările lansamenele de președintele american Donald Trump. Este un semnal clar că Bagdadul nu tolerează lecții de la Washington, mai ales când vine vorba de alegerea propriului șef de guvern.
Foto credit: Fars Media Corporation, CC BY 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by/4.0, via Wikimedia Commons
De la Saddam la Maliki: Un ciclu al puterii șiite
Nouri al-Maliki, primul prim-ministru ales democratic după invazia SUA din 2003 care l-a răsturnat pe Saddam Hussein, revine în prim-plan după alegerile parlamentare din noiembrie 2025. Coordination Framework, care controlează majoritatea locurilor în parlament, l-a desemnat oficial candidat, transformându-l într-o figură centrală a establishmentului șiit. „Alegerea prim-ministrului este o chestiune pur constituțională irakiană și trebuie să decurgă fără interferențe străine”, se arată în comunicatul alianței, care adaugă că Irak dorește relații echilibrate cu partenerii internaționali, bazate pe respect mutual.
Această mișcare nu e surprinzătoare, dar ridică semne de întrebare: Maliki, acuzat adesea de autoritarism și apropiere de Iran în mandatul său anterior (2006-2014), reprezintă nucleul influenței șiite care a dominat politica irakiană post-Saddam. Într-un Irak sfâșiat de ani de război și corupție, blocul său promite stabilitate internă, dar analiștii văd aici o victorie tacită pentru Teheran.
Trump trage linie: Niciun ajutor american sub Maliki
Președintele SUA, Donald Trump, a reacționat dur, avertizând că Washingtonul nu va mai oferi sprijin Irakului dacă Maliki revine la putere. Este cea mai vehementă declarație de până acum în campania sa de a limita influența grupurilor pro-iraniene din Irak – un efort care vine după ani în care Bagdadul a jonglat cu alianțele sale strânse cu SUA (baze militare, ajutor antiterorist) și cu Iranul (comerț, miliții susținute de Garda Revoluționară). Trump vede în Maliki un pion al Axei Rezistenței, ceea ce explică tonul belicos.
Dar oare amenințarea e credibilă? SUA au investit miliarde în Irak post-ISIS, iar retragerea bruscă ar lăsa vidul exact acelorași forțe pe care le combate Trump. Este un bluff sau o strategie de presiune?
Implicații regionale
Pe plan geopolitic, Bagdadul rămâne un câmp de luptă proxy între Washington și Teheran, cu implicații pentru NATO: prezența trupelor americane în Irak e esențială pentru contracararea ISIS, dar sub un premier pro-iranian, alianțele se clatină.
Rămâne de văzut dacă susținerea pentru Maliki va coagula un guvern stabil sau va adânci fracturile sectare. Irakului îi trebuie lideri care să unească, nu să divizeze – altfel, suveranitatea invocatã azi riscă să devină pretext pentru haos mâine.
Surse: Al-Monitor
