O echipă de arheologi de la La Trobe University a descris un fragment de craniu adult atribuit lui Homo erectus, descoperire care, potrivit cercetătorilor, întărește ideea că specia era prezentă în sudul Africii în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani, cu circa 200.000 de ani mai devreme decât se considera în mod tradițional.
Foto: Jakub Hałun, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
Rezultatele, publicate în revista Annals of Human Biology, se bazează pe 18 fosile de hominini nou descrise din Drimolen Main Quarry, un sit din „Cradle of Humankind”, una dintre cele mai bogate zone din lume în rămășițe ale rudelor umane antice. Printre ele se află DNH 127, al doilea fragment de craniu asociat cu Homo erectus la Drimolen și primul specimen adult cunoscut de acolo.
Cercetătorul principal Jesse Martin a spus că Homo erectus este prima specie de hominid pe care oamenii de știință o acceptă pe scară largă ca aparținând genului Homo și că este probabil direct ancestrală oamenilor moderni. El a explicat că fosila identificată anterior la Drimolen, DNH 134, aparținea unui copil cu vârsta estimată între 2 și 4 ani, ceea ce a lăsat incertitudini despre cum arăta un adult din aceeași populație.
„Această lucrare publică o nouă fosilă adultă atribuită lui Homo erectus, DNH 127, oferind o confirmare suplimentară că această specie a apărut pentru prima dată în sudul Africii acum 2 milioane de ani”, a declarat Martin.
Specimenul adult de la Drimolen, datat la aproximativ 2 milioane de ani, este comparat cu alte fosile adulte de Homo erectus, inclusiv cele de la Dmanisi, în Georgia, datate la aproximativ 1,8 milioane de ani. Diferența de vârstă este de circa 200.000 de ani, un interval folosit de echipă pentru a discuta cronologia timpurie a speciei.
Aceleași depozite de la Drimolen păstrează și rămășițe de Paranthropus robustus, o specie care a coexistat cu Homo erectus. Martin a arătat că, la Drimolen, în urmă cu 2 milioane de ani, P. robustus îi depășea numeric pe Homo erectus cu „mai mult de 10 la unu”, deși linia Homo este cea care a supraviețuit în cele din urmă.
Cercetarea mai susține că fosilele de P. robustus din Drimolen, vechi de aproximativ 2 milioane de ani, sunt „ușor, dar important” diferite de cele din peștera Swartkrans, vechi de aproximativ 1,8 milioane de ani. În intervalul de circa 200.000 de ani dintre aceste populații, Martin a spus că dinții lui P. robustus au devenit și mai mari, iar mușchii asociați masticației s-au dezvoltat, schimbări puse de echipă pe seama modificărilor de mediu și climă.
Martin a subliniat că fosilele de hominini sunt rare și că, de multe ori, cercetătorii sunt nevoiți să facă inferențe despre părțile lipsă ale registrului fosil. În acest caz, numărul mare de descoperiri de la Drimolen ar oferi o perspectivă „fără precedent” asupra schimbărilor micro-evolutive, a spus el.
Drimolen Main Quarry a fost descoperită în 1992 și a fost excavată până în 2019, iar o parte dintre fosilele recuperate au rămas mult timp nedescrise formal. Echipa de la La Trobe University a lucrat cu cercetători din Africa de Sud și Statele Unite pentru analiza și publicarea noilor resturi craniene și mandibulare.
Martin a mai spus că oamenii de știință recunoscuseră deja că populația de P. robustus de la Drimolen era suficient de distinctă pentru o desemnare formală de subspecie, P. robustus ukusa, iar fosilele nou descrise oferă sprijin suplimentar pentru această clasificare.
Sursa: Science Daily
