Uniunea Europeană și Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay) au semnat sâmbătă, la Asunción, un acord de liber schimb negociat timp de un sfert de secol. Pentru susținători, pactul este o plasă de siguranță într-o lume mai protecționistă și o mutare strategică într-o regiune unde influența Chinei a crescut rapid. Pentru critici, în special în Franța, el riscă să pună presiune pe fermierii europeni și să slăbească ambițiile de mediu ale UE, alimentând în același timp euroscepticismul.
Foto credit: © European Union, 2026, CC BY 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by/4.0, via Wikimedia Commons
Semnarea la Asunción: „comerț echitabil, nu tarife”
Ceremonia a avut loc în capitala Paraguayului, unde președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat acordul drept un pariu pe cooperare economică pe termen lung. Mesajul central a fost că UE preferă reguli și parteneriate comerciale, nu escaladări tarifare și izolare. Liderii Mercosur au folosit un registru similar: un „semnal” în favoarea comerțului internațional și o ancoră împotriva imprevizibilității globale.
Ce prevede acordul, pe scurt
Înțelegerea creează una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, între UE (27 de state) și blocul sud-american. În termeni de dimensiune, părțile cumulează peste 700 de milioane de consumatori și aproximativ 30% din PIB-ul global. Acordul ar urma să elimine tarifele pentru peste 90% din comerțul bilateral, cu o intrare în vigoare anticipată până la finalul lui 2026, dacă procesul politic se încheie fără blocaje majore.
Din perspectiva fluxurilor comerciale, UE ar câștiga în special pe exporturi industriale și agroalimentare cu valoare adăugată (mașini, lactate, vin, brânzeturi), în timp ce Mercosur ar obține acces mai bun pentru produse agricole și materii prime (carne de vită și pasăre, zahăr, orez, miere, soia). Tocmai această asimetrie a percepției – „industrie europeană vs agricultură sud-americană” – este combustibilul politic al disputei din UE.
Cum se ratifică: Parlamentul European, apoi parlamentele Mercosur
Deși semnat, acordul nu devine automat aplicabil. Urmează consimțământul Parlamentului European și ratificarea în parlamentele statelor Mercosur. În UE, taberele sunt deja conturate după un vot-cheie în Consiliu (9 ianuarie), iar documentul intră acum pe circuitul legislativ european, unde se anunță o bătălie politică în plină campanie pre-electorală în mai multe state.
În paralel, se discută și o mișcare politică ce ar putea încerca contestarea acordului la cea mai înaltă instanță a UE, scenariu care poate întârzia sau complica parcursul chiar și dacă există majoritate politică pentru ratificare.
Franța, nucleul opoziției: între agricultură și euroscepticism
Franța este principalul pol al rezistenței. Parisul a votat împotrivă în Consiliu, alături de Polonia, Ungaria, Irlanda și Austria, în timp ce Belgia s-a abținut. Dincolo de argumentele economice, miza este și una de percepție: un acord „împins de Bruxelles” poate deveni muniție pentru narațiunea că interesele naționale sunt ignorate – o temă care prinde ușor într-o Franță unde Rassemblement National are o pondere majoră și conduce în sondaje pentru prezidențiale.
Jordan Bardella a folosit momentul pentru a ridica tensiunea politică: a inițiat o moțiune în Parlamentul European (programată pentru săptămâna viitoare) și a încercat o moțiune și la Paris, în Adunarea Națională, respinsă între timp. E un exemplu clar de „internalizare” a unei teme europene: dosarul comercial devine instrument de luptă politică internă.
Temerile fermierilor și pachetul de „plase de siguranță”
Criticii susțin că acordul va expune agricultura europeană la concurență din importuri care nu ar respecta aceleași standarde de producție și de mediu. Se invocă și riscul stimulării defrișărilor în America de Sud, mai ales dacă cererea europeană crește pentru produse asociate extinderii agricole.
În același timp, acordul include mecanisme gândite tocmai pentru a neutraliza aceste critici: cote tarifare pentru produse sensibile (precum carnea de vită și carnea de pasăre), clauze de salvgardare care permit intervenții dacă piața este perturbată și un set de prevederi de mediu negociate sub presiunea statelor reticente. Comisia Europeană a adăugat și un argument financiar: promisiunea unui sprijin de 45 de miliarde de euro pentru fermierii UE, începând din 2028, element care ar fi contat în schimbarea poziției Italiei, deși nu a convins Franța.
De ce se grăbește UE: China, SUA și „diversificarea riscului”
Dincolo de economie, acordul este apărat ca instrument geopolitic. Bruxelles-ul vede Mercosur ca un spațiu unde influența Chinei a crescut în două decenii, iar UE încearcă să își refacă ponderea printr-un cadru comercial preferențial. În această logică, acordul nu este doar despre tarife, ci despre a nu pierde teren într-o regiune strategică bogată în resurse și piețe de consum.
Argumentul „anti-protecționism” apare și pe fondul tensiunilor comerciale transatlantice. Un eurodeputat spaniol (S&D) a rezumat miza astfel: în locul „legii celui mai puternic”, UE încearcă să își securizeze accesul prin negociere cu parteneri. Tot aici intră și sensibilitatea industriei auto: tarifele de 35% pentru mașinile europene ar urma să fie eliminate gradual în 18 ani, perioadă în care competiția (inclusiv dinspre producători chinezi) poate schimba deja piața.
Precedentul CETA și problema încrederii publice
În Franța, amintirea acordurilor de liber schimb rămâne toxică: CETA (UE–Canada), aplicat provizoriu din 2017, încă nu a fost ratificat de parlamentul francez, iar Senatul l-a respins în 2024. Susținătorii acordului cu Mercosur folosesc CETA ca argument „calmant” – invocând faptul că unele temeri nu s-au materializat la scara anticipată (de exemplu, utilizarea redusă a unor cote). Totuși, problema reală pare a fi una de încredere și de narațiune publică: dacă un acord este prezentat ani la rând ca „periculos”, e greu să îl reambalezi brusc drept „oportunitate”.
Un detaliu care amplifică disputa: „țapul ispășitor” Mercosur
În lectura unor experți citați în dezbatere, o parte din opoziția franceză ar ascunde probleme structurale interne ale agriculturii, iar acordul devine o țintă comodă. Această idee nu neagă riscurile, dar explică de ce discuția din Franța se încinge mai repede decât în alte state: Mercosur ajunge să concentreze frustrări mai vechi legate de competitivitate, politici agricole și presiunea socială asupra mediului rural.
Context suplimentar: episodul tarifelor SUA și disputa Groenlandei
Înaintea ceremoniei, a apărut și un episod politic care a întărit „atmosfera de război tarifar”: Donald Trump a anunțat noi tarife împotriva unor țări europene, în contextul disputei privind Groenlanda. Chiar dacă nu este o cauză directă a acordului, momentul a alimentat mesajul susținătorilor: UE are nevoie de alternative comerciale și de o rețea de parteneriate care să reducă vulnerabilitatea la șocuri politice.
Surse: Euronews; Al Jazeera
Scris de Ziare pe Scurt
