În plină criză post-capturare a lui Nicolás Maduro, președinta interimară Delcy Rodríguez a aruncat o bombă: o lege de amnistie generală care ar putea elibera sute de prizonieri politici, închizând și infamul El Helicoide – simbolul torturii chaviste. Dar oare acest gest vindecă rănile a 25 de ani de confruntări sau e doar un răspuns la presiunea Washingtonului, riscând să acopere impunitatea?
Foto credit: Presidencia El Salvador, CC0, via Wikimedia Commons
Pentru familiile celor 711 deținuți politici estimați de Foro Penal, dintre care 183 condamnați, vestea sună ca un balsam. Deja, 302 au fost eliberați de la începutul lunii, după operațiunea militară americană care l-a capturat pe Maduro și pe soția sa, Cilia Flores, acuzat de narcoterrorism. Înregistrari video cu eliberări emoționante, precum cea a activistului pentru drepturile omului Eduardo Torres, circulă pe rețele. Dar cifrele oficiale vorbesc de peste 600 de eliberați, amestecând perioade vechi – un detaliu care miroase a cosmetizare.
De la represiune la retragere: Contextul unei răsturnări bruște
Venezuela chavistă a construit un imperiu al fricii pe proteste înăbușite în sânge – 2014, 2017, 2019, 2024 –, cu prizonieri politici explodând la 1.500 spre finalul lui 2024. Totul sub Maduro, care nega existența lor, etichetându-i teroriști sau trădători. Tentative de amnistie, ca cea din 2015 a opoziției parlamentare, au fost zdrobite de Tribunalul Suprem controlat de regim. Acum, Rodríguez – vorbind la o adunare cu judecători și generali acuzați de abuzuri – cere degrabă Adunării Naționale: amnistie din 1999 încoace, excluzând crime grave, torturi sau trafic de droguri. El Helicoide, pavilion parțial transformat în închisoare SEBIN de la criza din 2002, va deveni centru sportiv. Un simbol potent, confirmat de raportul ONU din 2022 despre torturi acolo.
Dar de ce acum? Anunțul vine la sub o lună de la raidul SUA, perceput ca punct de inflexiune. María Corina Machado, lideră opoziție susținută de Washington și laureată Nobel, e clară: „Nu e voluntar, ci răspuns la presiunea SUA. Sper ca prizonierii să fie curând cu familiile.” Alfredo Romero, șeful Foro Penal, adaugă nuanțe: „Binevenită, dacă include toată societatea civilă fără discriminare…”
Implicații: Petrol, stabilitate și lecții pentru regiune
Această amnistie nu e izolată – face parte dintr-un pachet de reforme, inclusiv deschiderea sectorului petrolier pentru capital străin, după relaxări de sancțiuni americane. Pentru Venezuela, e șansa la reconstrucție: eliberări complete, fără obligații de raportare judiciară sau interdicții de ieșire din țară. Dar ridică întrebări: va fi cu adevărat generală? Guvernanții insistă că nu țin prizonieri politici, ci criminali – o retorică veche.
Dacă amnistia deschide ușa reconcilierii, ar putea stabiliza America Latină, reducând presiunile migratoare. Însă dacă e tactică temporară, riscăm un ciclu nou de violență. Rodríguez vorbește de „vindecarea rănilor” și „conviețuire cu respect” – vorbe frumoase, dar istoria chavismului, de la Chávez la Maduro, arată polarizare cronică.
Rămâne de văzut dacă această amnistie e viraj istoric sau pauză tactică. Oricum, pentru sute de familii, e un început. Și un reminder: schimbarea vine adesea nu din benevolență, ci din slăbiciune.
Surse: Al Jazeera, El País, Deutsche Welle
