O companie evaluată la 10 miliarde de dolari spune, fără ocolișuri, că a ajuns să cheltuiască mai mult pe „tokeni” pentru agenți AI decât pe salariile angajaților. Nu e doar o curiozitate din Silicon Valley: e un semnal despre cum se rescrie bugetul unei firme moderne și despre cine (sau ce) ajunge să fie „forța de muncă” dominantă.
Mercor, startup lansat în 2023, operează într-o zonă sensibilă a economiei AI: ajută companii precum OpenAI și Anthropic să-și antreneze modelele printr-o rețea de experți umani. Adică exact genul de business care ar trebui, teoretic, să fie „despre oameni”. Iar tocmai aici apare paradoxul.
O cheltuială care schimbă organigrama: tokenii urcă, headcount-ul coboară ca importanță
Brendan Foody, CEO-ul Mercor, a descris pe podcastul „20VC” o realitate care până de curând părea SF contabil: „cheltuim mai mult pe tokeni pentru agenții noștri interni decât pe numărul de angajați”. Întrebat direct dacă bugetul de tokeni depășește salariile, răspunsul lui a fost: „Da. E destul de incredibil.”
Conform PitchBook, Mercor avea în jur de 300 de angajați în octombrie 2025. Nu vorbim despre o corporație cu zeci de mii de oameni, ci despre un startup care crește repede — și tocmai de aceea devine interesant: dacă o firmă agilă ajunge să pună „compute”-ul deasupra payroll-ului, ce se întâmplă în companiile mari, unde presiunea de eficiență e și mai brutală?
Agenții AI nu mai sunt „tool-uri”: intră în miezul operațiunilor
Foody spune că Mercor folosește agenți AI într-o plajă largă de activități: management de proiect, recrutare, contabilitate, detectarea fraudei, evaluarea candidaților. Mai mult, compania ar fi derulat peste 5 milioane de interviuri asistate de AI.
Aici e miza reală: nu e vorba despre un chatbot de suport sau un „copilot” pentru emailuri, ci despre automatizarea unor funcții care, până ieri, defineau clasa de mijloc corporatistă. Întrebarea incomodă pentru orice director financiar devine: dacă un agent AI poate face audit intern preliminar, screening de CV-uri și verificări antifraudă, ce mai rămâne din „costul cu personalul” ca principală cheltuială?
Eficiență sau dependență? Jevons, dar cu factură la cloud
Foody pune fenomenul pe seama unui efect de tip paradoxul lui Jevons: pe măsură ce AI devine mai ieftină și mai bună, companiile nu reduc consumul, ci îl cresc masiv. Cu alte cuvinte, scăderea costului per unitate (token/inferință) nu garantează scăderea costului total — pentru că organizațiile ajung să ruleze AI în tot mai multe locuri, tot mai des.
Mercor ar măsura performanța diferitelor modele pentru sarcini specifice și ar evalua dacă modelele noi oferă „valoare mai bună”. Această logică seamănă mai mult cu optimizarea unui portofoliu de infrastructură decât cu managementul clasic al resurselor umane. Iar asta schimbă cultura: dacă principalul tău „angajat” e o linie de cost în cloud, negocierile nu se poartă cu sindicatele, ci cu furnizorii de compute.
Disputa care abia începe: unde sunt câștigurile de productivitate?
Pe fundal, nu toți liderii sunt convinși că banii aruncați în AI se transformă automat în productivitate. Andrew Macdonald, COO Uber, a spus recent că nu vede încă o legătură clară între creșterea cheltuielilor cu AI și câștiguri proporționale de productivitate. E un contrapunct important: piața e plină de promisiuni, dar contabilitatea e nemiloasă.
Foody, în schimb, mizează pe o predicție care ar trebui să dea fiori în departamentele de HR: „aș paria că în cinci ani compania medie cheltuiește mai mult pe compute decât pe headcount”. Dacă se confirmă, „transformarea digitală” nu va mai fi despre software în procese, ci despre înlocuirea treptată a costului uman cu un cost operațional de infrastructură.
„Oamenii rămân importanți”, dar cine mai decide ce înseamnă asta?
CEO-ul Mercor admite că oamenii vor conta în continuare pentru lucrurile pe care modelele nu le pot face, însă anticipează că „costul de inferență, costul de compute va depăși” costul muncii. Formularea e atentă, aproape liniștitoare. Totuși, realitatea pe care o descrie e dură: chiar și într-o companie care trăiește din „experți umani”, centrul de greutate se mută spre AI.
Rămâne întrebarea esențială pentru economie, nu doar pentru Mercor: dacă viitorul bugetelor corporative se duce în compute, cine captează valoarea — angajații, companiile sau furnizorii de infrastructură și modele? Iar pentru societate: ce fel de contract social construiești într-o lume în care „cheltuiala principală” nu mai este omul?
Surse: Business Insider
