Un document intern al Marinei Vietnameze, publicat pe baza unei scurgeri de la Project88 (The 88 Project), sugerează că o parte a establishmentului militar din Hanoi tratează Washingtonul ca pe o amenințare existențială — nu ca pe un partener strategic — și exclude ideea unei alinieri într-o alianță anti-China.
La mai puțin de un an după ce președintele Joe Biden și liderii vietnamezi ridicau relația bilaterală la nivelul de „Parteneriat Strategic Comprehensiv” — cel mai înalt statut diplomatic între cele două țări — planificatorii militari din Hanoi redactau un document cu un titlu care, dacă ar fi devenit public atunci, ar fi putut declanșa un scandal diplomatic: „Planul celei de-a doua invazii americane” (357/KH-BTL).
Potrivit Project88, documentul a fost emis la 1 august 2024 de Marina Vietnameză (sub Ministerul Apărării), semnat de viceamiralul Tran Thanh Nghiem și certificat de contraamiralul Vu Van Nam. El a rămas secret până marți, 4 februarie 2026, când Project88 a publicat o analiză extinsă bazată pe conținutul planului. Organizația precizează că a obținut informația de la o sursă pe care o consideră credibilă, că nu a putut verifica independent întregul text, dar că a verificat separat că documentul există.
„Natura beligerantă” a Americii
Documentul recunoaște că „în prezent există un risc scăzut” de război împotriva Vietnamului. Dar limbajul este ostil și preventiv: din cauza „naturii beligerante” a Statelor Unite, planificatorii avertizează asupra posibilității ca SUA și aliații lor să „creeze un pretext” pentru a lansa un război de agresiune.
Analiza militară trasează o linie de continuitate prin administrațiile Obama, Trump (primul mandat) și Biden, susținând că Washingtonul și-a intensificat sistematic postura militară în Asia pentru a construi un „front” de descurajare/încercuire a Chinei. Strategia Indo-Pacifică este descrisă nu ca o garanție de securitate regională, ci ca o formă de dominare.
Într-un registru defensiv, documentul avertizează că SUA ar putea exploata „mările vaste” și „coasta lungă” a Vietnamului, împreună cu superioritatea navală, pentru operațiuni militare. Într-un pasaj mult mai speculativ, planul sugerează că, dacă intervenția ar eșua, ar exista riscul folosirii unor arme „biochimice” sau chiar „nucleare tactice”.
Două fețe ale „diplomației bambusului”
Scurgerea pune în lumină o tensiune veche în politica externă vietnameză. Public, Hanoiul cultivă relații tot mai apropiate cu Washingtonul, inclusiv contacte de nivel înalt în domeniul apărării. În același timp, documentul arată că o parte din establishmentul militar interpretează apropierea de SUA ca pe un risc pentru securitatea regimului.
În logica planului, Washingtonul urmărește să „răspândească și să impună” valori despre democrație, drepturile omului, etnie și religie, într-un proces care ar „schimba treptat” sistemul socialist al Vietnamului.
Ben Swanton, co-director al Project88 și autor al raportului, susține că nu ar fi vorba de o poziție marginală, ci de o percepție largă în interiorul aparatului de stat. La rândul său, cercetătorul Nguyen Khac Giang (ISEAS-Yusof Ishak Institute, Singapore) afirmă că armata nu a fost niciodată complet confortabilă cu avansarea parteneriatului strategic cu SUA. Iar profesorul Zachary Abuza (National War College, Washington) punctează că armata vietnameză „are o memorie lungă” a războiului încheiat în 1975.
Fantoma „revoluției colorate”
Poate cel mai revelator element al documentului este obsesia pentru scenariul unei „revoluții colorate” — o răsturnare a regimului comunist prin proteste și presiune externă, după modele invocate frecvent în discursul regimurilor autoritare.
Această teamă apare și în episoade recente. În iunie 2024, televiziunea armatei vietnameze a acuzat Universitatea Fulbright (instituție independentă asociată simbolic cu cooperarea SUA-Vietnam) de „fomentarea unei revoluții colorate”, în timp ce Ministerul de Externe a intervenit în apărarea universității, sugerând o fisură între diplomați și o parte din instituțiile de securitate.
Project88 mai citează și alte documente militare care vorbesc despre „război psihologic” și operațiuni în spațiul cibernetic atribuite SUA, inclusiv malware/spyware și infrastructuri de tip botnet.
Organizația menționează, totodată, un raport de implementare al unui program intern de prevenire a „revoluțiilor colorate” (lansat în 2020), care ar enumera rezultate în termeni de persoane urmărite penal și entități vizate. În lipsa unei verificări independente complete, aceste cifre trebuie tratate explicit ca afirmații atribuite documentelor citate de Project88, nu ca date confirmate separat.
China: rival, nu inamic
Un element important al documentului este tratamentul diferențiat al Chinei. Beijingul nu este descris ca o amenințare existențială pentru regim, ci ca un rival — mai ales în contextul disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud. În schimb, SUA sunt prezentate drept principalul factor de destabilizare, acuzate că exploatează divergențele dintre China și state din regiune.
În plus, Project88 leagă această viziune de convergențe ideologice cu Beijingul. În timpul vizitei lui Xi Jinping la Hanoi în 2023, Vietnamul și China au semnalat cooperare mai strânsă în chestiuni de securitate a regimului și combaterea scenariilor de tip „color revolution” — un subiect recurent în discursul politic chinez și vietnamez.
Venezuela: confirmare „în timp real”, în ochii conservatorilor
Relevanța scurgerii este amplificată de evenimente recente pe care elitele conservatoare din aparatul de securitate vietnamez le pot citi ca „precedent”. La 3 ianuarie 2026, SUA au desfășurat o operațiune militară în Venezuela în urma căreia Nicolás Maduro a fost capturat și transferat în Statele Unite pentru a fi judecat. Critici internaționali au descris acțiunea ca o încălcare gravă a suveranității.
În lectura pe care o sugerează documentul, un astfel de episod întărește teza că Washingtonul ar fi dispus să înlăture lideri pe care îi consideră ostili. Nguyen Khac Giang avertizează, în același pachet de relatări, că o acțiune americană împotriva Cubei — aliat tradițional al Hanoiului — ar produce „unde de șoc” în elita vietnameză.
Un alt strat de neîncredere este legat de politicile interne ale Washingtonului: reduceri bugetare care afectează programe sensibile (inclusiv proiecte asociate moștenirii Agent Orange) pot alimenta percepția că parteneriatul este vulnerabil și tranzacțional.
Implicațiile strategice
Concluzia Project88 este că documentul oferă o fereastră rară către o parte a gândirii strategice din Vietnam: departe de a vedea SUA ca partener principal de echilibrare a Chinei, o parte a establishmentului militar ar considera Washingtonul o amenințare existențială pentru regim și ar respinge ideea alinierii într-o coaliție anti-China.
Departamentul de Stat al SUA nu a comentat direct conținutul „Planului celei de-a doua invazii”, dar a reafirmat cadrul parteneriatului și ideea că un Vietnam puternic, prosper și rezilient ar fi în interesul ambelor părți. Ministerul de Externe al Vietnamului nu a răspuns solicitărilor de comentarii în momentul publicării relatărilor.
Surse: The Diplomat; Associated Press / ABC News (wire); Reuters; South China Morning Post; Project88 (The 88 Project)
