429 de milioane de reali brazilieni blocați și 13 suspecți capturați nu sunt doar „bilanțul” unei operațiuni în nordul Braziliei. Sunt un semn că una dintre cele mai temute structuri criminale născute în Venezuela își rescrie manualul de extindere: mai puțină violență demonstrativă, mai multă integrare în infrastructura existentă a crimei organizate braziliene.
Ramura Tren de Aragua destructurată în iunie, în statul Roraima (la granița cu Venezuela), arată o mutare strategică: gruparea nu pare să fi venit să domine direct piețe și cartiere, ci să devină furnizor – de arme, logistică și servicii financiare – pentru actorii locali deja puternici. Iar asta schimbă ecuația pentru securitatea regională.
Roraima, poarta: migrație, frontieră și bani „curați”
Autoritățile din Roraima spun că Tren de Aragua se extinde în Brazilia din 2018, profitând de valurile de migranți venezueleni pentru a-și crea puncte de sprijin. Nu e o poveste singulară în America Latină: migrația masivă pornită din 2015 a dus milioane de venezueleni spre Colombia, Chile și Peru, iar gruparea a urmat diaspora, monetizând inițial traficul de persoane și apoi piețe precum extorcarea, exploatarea sexuală și retailul de droguri.
Diferența e că Brazilia nu e Chile sau Peru. Aici, ecosistemul criminal e deja ocupat de „grei”, iar spațiul de manevră pentru o grupare nouă, oricât de violentă, e mai mic. În loc să încerce să înghită teritorii, Tren de Aragua pare să fi găsit ceva mai profitabil: să se conecteze la rețelele altora și să ruleze bani prin companii-paravan.
Colonelul Francisco Xavier, din Poliția Militară, descrie un mecanism care seamănă mai degrabă cu o firmă de servicii decât cu o armată de stradă: arme cumpărate din SUA, Columbia și Venezuela ar fi fost livrate către membri ai Comando Vermelho în Amazonas și Rio de Janeiro, uneori la schimb cu cocaină; cocaina ar fi fost apoi vândută în Roraima.
Alianța care ridică miza: Tren de Aragua + Comando Vermelho
Ancheta indică o colaborare directă cu Comando Vermelho (CV), a doua cea mai mare grupare din Brazilia, desemnată recent de SUA drept organizație teroristă. Dacă în alte țări Tren de Aragua s-a impus ca putere dominantă prin celule proprii și violență extremă, în Brazilia pare să prefere alianța.
Wesley Costa de Oliveira, șef în Poliția Civilă din Roraima, vorbește chiar despre o „simbioză de identitate” între cele două grupări, susținând că membri ai Tren de Aragua ar cere să stea în aceleași aripi de penitenciar cu CV. Mesajul implicit? Integrarea nu e doar operațională, ci și culturală – un detaliu care contează într-o țară unde închisoarea e adesea centrul de comandă al facțiunilor.
Mai mult, Xavier avertizează că această cooperare întărește CV în nord: arme și logistică în schimbul accesului la rute și piețe. Un raport din 2025 al Fórum Brasileiro de Segurança Pública arată că prezența CV în regiunea Amazonului s-a mai mult decât dublat din 2023. Iar dacă membri PCC „rup tricoul” (defectează) spre CV, așa cum susține Xavier, atunci alianța cu venezuelenii devine un accelerator de prestigiu și recrutare.
Spălarea banilor: brokerii invizibili și companiile-paravan
Operațiunea din iunie a avut ecou și prin amploarea financiară: conturi și active în valoare de 429 milioane de reali (aproximativ 82 milioane de dolari) au fost înghețate. Asta spune ceva despre maturitatea rețelei: nu mai vorbim doar de contrabandă și violență, ci de capacitatea de a „legaliza” profitul.
Anchieta Nery, director de Operațiuni Integrate și Informații la Senasp, punctează o realitate incomodă: operatorii financiari mari nu lucrează „cu o singură bandă”, ci cu mai mulți clienți. Brokerii – fără loialități, doar cu comision – sunt infrastructura care permite alianțe fluide și extinderi rapide. Dacă statul lovește o facțiune, rețeaua de servicii poate rămâne în picioare și se reorientează.
De ce contează: modelul „fără teritoriu” e mai greu de combătut
Brazilia a anunțat destructurarea unei ramuri Tren de Aragua, cu percheziții și capturi inclusiv în Amazonas, São Paulo, Rio de Janeiro, Minas Gerais și Paraná. Însă întrebarea reală nu e unde a ajuns gruparea, ci cum operează.
Un grup care nu are nevoie să controleze cartiere, ci doar să conecteze arme, droguri și spălare de bani, devine mai greu de „cartografiat” și de decapitat. Iar o alianță cu CV – într-un moment în care CV își extinde amprenta în Amazon – sugerează o schimbare de echilibru între marile facțiuni, chiar și într-un stat precum Roraima, considerat în principal sub influența PCC.
Pe fundal, există și o geografie criminală care leagă Roraima de statul Bolívar din sudul Venezuelei, cu Las Claritas ca nod minier și cu numele lui Yohan José Romero („Johan Petrica”), cofondator cu legături adânci între mineritul ilegal și Tren de Aragua. După intervenția statului venezuelean care a scos gruparea din Tocorón în 2023, rețelele nu au dispărut; s-au redistribuit. Iar Brazilia pare să fie una dintre destinațiile cele mai utile.
Finalul rămâne deschis: reușește statul brazilian să blocheze nu doar oamenii, ci și „serviciile” – brokerii financiari, companiile-paravan, logistica transfrontalieră? Sau asistăm la o etapă în care crimei organizate nu-i mai trebuie steag pe teritoriu, fiindcă își câștigă războaiele prin contracte?
Surse: Insight Crime (Marina Cavalari și Venezuela Investigative Unit)
