Arestarea fostului președinte venezuelean Nicolás Maduro și a soției sale, pe 3 ianuarie, sub acuzații de trafic de droguri, a readus în prim-plan o temă care depășește cazul unei singure persoane: rolul unor segmente ale statului venezuelean în economii ilegale și în protejarea rețelelor criminale.
Un nou rechizitoriu făcut public odată cu transferul lui Maduro în Statele Unite reafirmă acuzațiile privind implicarea sa în trafic, dar schimbă și felul în care este descris așa-numitul „Cartel al Soarelui” (Cartel de los Soles). În locul unei organizații de trafic clasică, documentul îl prezintă ca un sistem de patronaj: o arhitectură de corupție în care funcționari la diferite niveluri ar putea profita de activități criminale, sub protecție instituțională.
Potrivit analizei Insight Crime, acest sistem ar fi pornit din mediul militar, acolo unde unii ofițeri ar fi garantat protecție traficanților în schimbul mitei, dar s-ar fi extins ulterior către alte componente ale statului. În acest cadru, arestarea lui Maduro, de una singură, ar avea efect limitat asupra modului în care funcționează mecanismul, iar rămâne de văzut în ce măsură președinta interimară Delcy Rodríguez ar putea sau ar dori să-l reducă.
„Cartelul Soarelui” – de la protecție militară la mecanism de stat
Ideea centrală este că rețeaua nu s-ar sprijini doar pe transportul de droguri, ci pe o combinație de influență politică, control asupra forței coercitive (poliție, servicii, armată) și acces la resurse economice majore, inclusiv la petrol. În logica descrisă, corupția funcționează ca un „lubrifiant” care permite diferite economii ilegale să se miște prin instituții, să fie acoperite, să fie taxate și, la nevoie, să fie direcționate împotriva rivalilor.
În acest peisaj, Insight Crime evidențiază cinci figuri care ar fi jucat roluri importante în dezvoltarea sistemului – fiecare reprezentând o piesă dintr-un mecanism mai mare: control intern și represiune, protecție militară, opacizarea circuitelor petroliere, „ștergerea urmelor” prin intelligence și, respectiv, conexiuni cu actori armati și trafic transfrontalier.
Cinci figuri prezentate ca noduri ale sistemului
Diosdado Cabello
Ministrul de Interne este descris ca unul dintre cei mai influenți actori ai regimului chavist de-a lungul ultimelor două decenii, cu un traseu politic major și cu pârghii multiple: poliție, aparat de informații, influență în armată și relații cu așa-numitele „colectivos” – grupări civile pro-regim care au devenit instrumente de control intern, dar care, în timp, ar fi alunecat și spre activități criminale. Potrivit acuzațiilor din dosare americane invocate de Insight Crime, Cabello ar fi coordonat cu grupări de gherilă precum FARC, iar mai recent cu ELN, pentru facilitarea tranzitului cocainei prin Venezuela. Faptul că apare alături de Maduro în rechizitoriul recent făcut public este interpretat ca un semnal că rămâne în atenția autorităților americane.
Vladimir Padrino López
Ministru al Apărării din 2014, Padrino López este prezentat drept o figură-cheie pentru stabilitatea regimului, în condițiile în care loialitatea armatei a devenit esențială într-un context de contestare internă și acuzații de fraudă electorală. Deși, în relatarea Insight Crime, el nu apare nominal în rechizitoriul recent, este amintit în legătură cu acuzații anterioare de trafic și cu afirmații ale unor oficiali americani privind protecția acordată traficanților în spațiul aerian venezuelean, contra mită. Textul subliniază și extinderea influenței militare în instituții civile (inclusiv în zona energetică și de transport), ca parte a unui „troc” pentru loialitate. Sprijinul public pentru Delcy Rodríguez este prezentat ca un indicator că rolul armatei rămâne decisiv.
Tareck El Aissami
Fost ministru al Petrolului, El Aissami apare în material ca exemplu al faptului că mecanismul nu se reduce la armată și droguri: el leagă economiile ilegale și corupția de industria petrolieră și de adaptarea la sancțiuni. Insight Crime notează că folosirea intermediarilor pentru ocolirea sancțiunilor ar fi făcut circuitul PDVSA mai opac. În același timp, autorități americane îl asociază cu protecția acordată unor traficanți și cu legături cu Walid Makled, iar în plan intern este menționat în contextul presupusei protecții oferite grupării Tren de Aragua în perioada în care a fost guvernator în Aragua. Căderea sa – demisia din 2023 în urma unui scandal și arestarea sa ulterioară în Venezuela – este prezentată ca dovadă că rivalitățile interne pot fi la fel de periculoase ca presiunea externă.
Hugo Carvajal Barrios („El Pollo”)
Fost șef al intelligence-ului militar, Carvajal este descris ca un actor care ar fi folosit aparatul informativ pentru a bloca investigații și pentru a proteja fluxuri ilegale. Este amintit ca fiind sancționat de SUA încă din 2008 pentru presupuse legături cu operațiuni de trafic ale FARC și este asociat cu acuzații privind utilizarea unor oficiali ai Gărzii Naționale pentru transporturi de cocaină și acordarea de documente oficiale traficanților. Traiectoria sa – arest, fugă, rearestare în Spania și extrădare în SUA – se încheie, potrivit textului, cu schimbarea pledoariei în 2025. Insight Crime menționează și relatări de presă potrivit cărora Carvajal ar fi încercat să obțină clemență oferind informații despre traficul din interiorul regimului și despre legături cu Tren de Aragua, ceea ce îl poate transforma într-un martor important.
Cliver Alcalá
Fost general, Alcalá este prezentat ca un nume inclus în rechizitoriul din 2020 alături de Maduro, fiind acuzat de coordonare a traficului, sprijin material pentru FARC și protecție pentru o organizație de trafic. Spre deosebire de alți actori, el s-a predat autorităților americane, iar un judecător federal l-a condamnat ulterior la o pedeapsă lungă pentru asociere criminală și furnizare de armament. La fel ca în cazul Carvajal, Insight Crime menționează relatări că ar fi fost dispus să depună mărturie despre economiile ilegale conectate statului venezuelean, ceea ce ar putea conta în dosarul lui Maduro.
De ce arestarea lui Maduro nu schimbă automat sistemul
Piesa mare, dincolo de cele cinci nume, este ideea de continuitate instituțională: dacă „Cartelul Soarelui” funcționează ca sistem de patronaj, atunci înlăturarea unei persoane nu desface rețeaua. Într-un astfel de model, represiunea internă, controlul asupra instituțiilor și accesul la rente (în special din energie) nu sunt accidente, ci componentele prin care sistemul se reproduce.
În acest context, întrebarea reală nu este doar ce se întâmplă cu Maduro în instanță, ci dacă noua configurație politică de la Caracas – cu Delcy Rodríguez în rol interimar – are capacitatea și voința de a ataca rețeaua care a crescut în jurul statului. Iar dacă nu, schimbările de la vârf riscă să aibă efect mai degrabă simbolic, decât structural.
Surse: Insight Crime (Venezuela Investigative Unit)
Scris de Ziare pe Scurt
