Comisia parlamentară de securitate națională a Iranului a avertizat marți că orice atac asupra Ayatollahului Ali Khamenei va declanșa o declarație de jihad împotriva „întregii lumi islamice”. Amenințarea vine pe fondul celor mai sangeroase proteste din istoria modernă a Iranului – cu estimate ale morților variind între 5.000 și 20.000 – și al presiunilor crescânde din partea administrației Trump.
Foto credit: By Khamenei.ir, CC BY 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=77499402
Teheran/Dubai, 20 ianuarie 2026 – Într-o declarație fără precedent difuzată marți de agenția de știri Iranian Students News Agency (ISNA), comisia parlamentară pentru securitate națională și politică externă a stabilit o „linie roșie” absolută: orice atac asupra Liderului Suprem Ayatollah Ali Khamenei va fi tratat ca o declarație de război împotriva întregii lumi islamice.
„Orice atac asupra Liderului Suprem înseamnă o declarație de război cu întreaga lume islamică și trebuie să aștepte emiterea unui decret de Jihad de către savanții islamici și răspunsul soldaților Islamului în toate părțile lumii”, se arată în declarația comisiei parlamentare.
Amenințarea vine la doar trei zile după ce președintele iranian Masoud Pezeshkian a emis un avertisment similar pe platforma X/Twitter duminică: „Orice agresiune împotriva liderului suprem al țării noastre este echivalentă cu un război total împotriva națiunii iraniene.”
Contextul sângeros: până la 20.000 de morți în trei săptămâni
Declarațiile dramatice ale Teheranului nu se produc în vid. Iranul traversează cea mai gravă criză internă de la Revoluția Islamică din 1979, cu proteste masive care au cuprins toate cele 31 de provincii ale țării începând cu 28 decembrie 2025.
Ceea ce a început ca manifestații împotriva inflației galopante – care a depășit 70% pentru alimente în 2025 – s-a transformat rapid într-o revoltă anti-regim de amploare. Răspunsul autorităților a fost de o brutalitate fără precedent.
Cifrele morților sunt profund controversate. Sâmbătă, 17 ianuarie, Khamenei însuși a recunoscut pentru prima dată că „câteva mii” de oameni au fost uciși, acuzând protestatarii și „dușmanii străini” de violență. Este prima recunoaștere oficială a magnitudinii masacrului.
Dar estimările independente sunt mult mai grave:
- The Sunday Times (17 ianuarie) citează un raport compilat de o rețea de medici din Iran: cel puțin 16.500-18.000 de morți și aproximativ 330.000 de răniți
- Grupuri de activism (CBS News, 13 ianuarie): până la 20.000 de morți
- Oficiali iranieni (Reuters, 18 ianuarie): peste 5.000 de morți
- Human Rights Activists in Iran (HRANA): 135 de membri ai forțelor de securitate uciși
Raportul medicilor din interior descrie răni masive prin împușcare și traume oculare severe, cu sute până la mii de oameni suferind orbire permanentă. Majoritatea deceselor au avut loc în două zile consecutive – 8 și 9 ianuarie – în cea mai violentă fază a represiunii.
Ordine directe pentru „foc deschis”
Conform informațiilor obținute de Iran International de la surse apropiate Consiliului Suprem de Securitate Națională și Oficiului Prezidențial, uciderea protestatarilor a fost ordonată direct de Liderul Suprem Ali Khamenei, cu aprobarea explicită a șefilor celor trei ramuri ale guvernului.
Consiliul Suprem de Securitate Națională a emis un ordin pentru „foc deschis” (live fire), executat în principal de Garda Revoluționară (IRGC) într-o operațiune descrisă ca deliberată, organizată și excepțională în amploare și intensitate.
The Guardian a raportat la 13 ianuarie că forțele de securitate au fost observate folosind puști de vânătoare și arme automate cu muniție reală, precum și mitraliere grele DShK împotriva protestatarilor. Un medic din Teheran a declarat pentru TIME că forțele de securitate „trăgeau pentru a ucide.”
Rapoartele ulterioare au indicat că forțele de securitate au folosit și lunetiști și cuțite pentru a ataca protestatarii. Un purtător de cuvânt al Centrului Abdorrahman Boroumand pentru Drepturile Omului a citat dovezi că, chiar și atunci când foloseau arme „mai puțin letale”, forțele de securitate trăgeau deliberat la cap, ochi, organe genitale și organe vitale.
Miliții irakiene și black-out total de internet
Pentru a face față amploarei protestelor, regimul iranian a recurs la măsuri extreme. Iran International a raportat că aproximativ 800 de membri ai grupărilor milițiene șiite irakiene – inclusiv Kata’ib Hezbollah, Harakat al-Nujaba, Sayyid al-Shuhada și Organizația Badr – au fost trimiși în Iran pentru a asista forțele de securitate în suprimarea protestelor.
Trupele au fost transportate prin punctele de trecere a frontierei Shalamcheh, Chazabeh și Khosravi, oficial sub pretextul unui „pelerinaj la locurile sfinte ale Imamului Reza în Mashhad”, dar în practică au fost adunate la o bază din Ahvaz înainte de a fi trimise în diverse regiuni.
Motivul? Îngrijorarea că poliția iraniană ar putea să nu urmeze ordinele de a ataca oameni neînarmați și de rând, sau pur și simplu pentru că forțele sale erau insuficiente pentru a opri protestele în mai mult de zece provincii simultan.
Autoritățile au impus un black-out aproape total al internetului în timpul represiunii, restricționând comunicarea în interiorul țării și limitând fluxul de informații despre ucideri către lumea exterioară. Esmaeil Baghayi, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe iranian, a confirmat că forțele de securitate au împușcat protestatari.
Trump: „Ajutorul este pe drum„
Administrația Trump a privit evenimentele din Iran cu atenție crescândă. Președintele american a scris pe Truth Social sâmbătă: „Iran privește spre LIBERTATE, poate ca niciodată până acum. SUA sunt gata să ajute!!!”
New York Times a raportat la 11 ianuarie că Trump ia în considerare un atac asupra Iranului ca răspuns la uciderea protestatarilor și că i-au fost prezentate numeroase opțiuni. Deși nu a luat o decizie finală, el ar lua în considerare serios această acțiune după ce anterior a amenințat că Iranul va „plăti naiba” dacă liderii țării ucid demonstranți.
Răspunsul iranian a fost imediat și dur. Mohammad Bagher Qalibaf, președintele parlamentului iranian, a avertizat duminică că atât Israelul, cât și „toate centrele militare, bazele și navele americane din regiune vor fi țintele noastre legitime” în cazul unui atac.
„Nu ne considerăm limitați să reacționăm după acțiune și vom acționa pe baza oricăror semne obiective ale unei amenințări”, a adăugat el.
Khamenei acuză: „Trump este un criminal”
În discursul său din 17 ianuarie, Khamenei l-a acuzat direct pe Trump de orchestrarea tulburărilor și de comiterea de crime împotriva națiunii iraniene.
„Considerăm președintele SUA un criminal pentru victimele, daunele și defăimarea pe care le-a provocat națiunii iraniene”, a declarat Khamenei. El a descris protestele recente drept „un complot american” și l-a acuzat pe Washington că încearcă să „devoreze Iranul.”
Khamenei a afirmat că Trump a intervenit personal, făcând declarații care au încurajat demonstranții și promițând sprijin militar. „Cea mai recentă seditie anti-iraniană a fost diferită prin faptul că președintele SUA s-a implicat personal”, au citat mass-media de stat iraniene.
Cu toate acestea, Liderul Suprem a emis și un avertisment că se extinde dincolo de protestele de stradă la cei pe care îi descrie drept „instigatori” acasă și în străinătate: „Națiunea iraniană, la fel cum a spart șira spinării revoltei, trebuie să spargă și șira spinării celor care au instigat-o.”
Diplomați iranieni cer azil și anxietatea care crește
Surse diplomatice au declarat că sprijinul internațional crescând pentru protestatarii iranieni, inclusiv declarațiile liderilor europeni și ale Parlamentului European, a contribuit la creșterea anxietății în rândul diplomaților iranieni staționați în Europa.
Mai mulți diplomați iranieni au contactat în ultimele săptămâni în mod privat autoritățile din țările europene pentru a explora sau a depune cereri de azil, au declarat sursele, vorbind sub condiția anonimatului din cauza sensibilității problemei.
Surse europene au declarat că mai multe guverne revizuiesc sau au decis să accepte mai ușor cererile de azil de la diplomații iranieni, chiar și în cazurile în care solicitanții nu pot demonstra imediat o amenințare directă la viața lor.
Cererile de azil ale diplomaților iranieni în perioadele de tulburări interne nu sunt fără precedent. După protestele din 2009 cunoscute sub numele de Mișcarea Verde, mai mulți diplomați iranieni din Europa au demisionat și au cerut azil, invocând ulterior fraudarea alegerilor și represiunea violentă a autorităților.
Economia în colaps: contextul protestelor
Protestele nu au apărut din neant. În 2023, 2024 și 2025, Liderul Suprem iranian a identificat combaterea inflației și îmbunătățirea economiei interne ca misiuni naționale prioritare. În 2025, moneda iraniană, rialul, a continuat să scadă, reducându-și valoarea la jumătate între iulie 2024 și martie 2025, și a atins un minim record în decembrie 2025.
Acest lucru reflectă o perioadă de cinci ani în care ratele anuale ale inflației au fost peste 30%. În 2025, inflația prețurilor alimentelor în Iran a fost peste 70%. Banca Mondială a proiectat în octombrie 2025 că economia Iranului se va contracta atât în 2025, cât și în 2026, și că inflația anuală va crește către 60%.
Capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro de către Statele Unite în ianuarie 2026 reprezintă, de asemenea, o provocare pentru economia Iranului. Iranul și Venezuela au legături economice îndelungate pentru a compensa sancțiunile, inclusiv comerțul cu petrol și drone.
Linia roșie: de la retorică la amenințare reală?
Amenințarea cu jihad ridicată marți de parlament pune o întrebare esențială: este retorică sau amenințare reală?
În contextul a mii de morți pe străzile iraniene, al anxietății diplomatice crescânde, al defecțiunilor și al presiunii militare americane, declarația Teheranului pare mai mult decât o simplă bravadă. Este o încercare disperată de a stabili o linie roșie absolută într-un moment în care regimul se simte asediat atât din interior, cât și din exterior.
Dar dacă Trump decide totuși să lovească, iar Khamenei devine o țintă, lumea ar putea afla curând dacă „soldații Islamului în toate părțile lumii” vor răspunde – sau dacă amenințarea cu jihad rămâne ceea ce a fost întotdeauna: un instrument de supraviețuire al unui regim izolat și disperat.
Surse: Reuters, Al-Monitor, NewsX, Jerusalem Post, Wikipedia, UK House of Commons Library, Iran International, Al Jazeera, TIME, NCRI